O poveste cu un frate
Trebuie sa va povestesc asta. Mi-a povestit-o fratele Vintila, mai exact Marius. Se facea ca celalalt frate, George, era la mare acum cativa ani. Era MC la un concert, nu conteaza care. George era bun la asta. L-am vazut de multe ori ridicand in picioare mii de oameni. Ba chiar o data, ca sa dreneze energia negativa care se acumulase la un concert pe Keoke, si-a pus o casca-n cap si i-a rugat pe toti sa arunce-n el cu pietre. A salvat-o astfel pe Paula Seling de la lapidare sigura, sacrificandu-se. Publicul a apreciat si a fost in delir. De data asta insa, la mare, muzica nu era foarte mainstream si publicul era, ca pe litoral, cu multi sindicalisti si copii de prin tara. Vazand George ca pustii nu prea inteleg basul, coboara in multime, se duce la ei si ii roaga, spre binele lor, sa se distreze. „Haideti ma, nu mai stati, e mare, e muzica, sariti si voi pe beat!“.
Pustii, probabil genul care stateau in bucatarie pe la chefuri, erau asezati timizi pe margine, mai mult cu ochii dupa tanga decat cu urechile dupa sample-uri. Se codeau, isi dadeau coate, se uitau in alta parte, numai la Vintila nu. George pleaca. Ei si ce se-ntampla atunci, pe litoralul romanesc? Dintr-un exces de zel atat de romanesc, niste bodyguarzi care auzisera rugamintile fratelui Vintila se indreapta usor si siguri pe ei spre tinerii asezati pe banci. Tinerii tremura. Bodyguarzii savureaza balanta de putere, atat de placut inclinata spre ei. Ii privesc fix pe pustani, linistea brutelor e nelinistea tinerilor. Apoi, unul dintre malaci deschide gura si da drumul unui glas de tunet: „Ba! Voi n-ati auzit ca trebuie sa va distrati?!“. Si tinerii au dansat transpirati, plini de emotie, cu bratele sus si probabil mai danseaza si astazi. In Romania nu conteaza cine canta. Conteaza cine te obliga sa dansezi.