Confuzie?…
Cezar PARLOG
La serviciu-s vazut ca un terchea-berchea. Un fix-pix indolent care nu face nimic bun sau la timp, in care nu poti avea incredere. De, poate ca nici eu nu-mi impachetez marfa in sclipiciuri si stanioluri aurii cu fluturasi roz. Treaca de la mine, noi sa fim sanatosi!
Duminica am ajuns accidental, la o casa de copii de langa Bucuresti. Una atipica: acareturi, iepuri, gradina, sera, oratanii. Omul avea in grija optaspe suflete de diferite varste care cresteau la un loc cu copii lui si care ii spuneau toti, „tata”. Fara paznici, pedagogi, psihologi si garduri inalte. Nu erau institutionalizati, ei chiar aveau o familie. O familie cu tata, cu mama; nu era opulenta, era caldura. Impresionat, am scris de ei pe Fb. Au venit rapid like-uri si aprecieri. Cineva din Suedia, o necunoscuta, cine stie cum ajunsa pe lista mea, poate de cand incercam sa adun aprecieri pentru prima carte, a vrut detalii, i le-am dat si m-a intrebat brusc si surprinzator daca imi poate trimite niste bani, cu patru cifre, sa le cumpar eu ceva. Am incercat o eschiva, si am trimis-o spre conturile fundatiei. Mi-a zis ceva de incredere si ca nu trebuie sa-i dovedesc nimic, ca stie ca o voi face. I-am dat un cont si datele. Deja nu-mi venea sa cred: totusi, traiesc in Romania si asta spune tot. Era spre zece seara, duminica. Banii au plecat imediat. M-am mirat, bucurat si am inceput sa astept. O zi, nimic, „S-ar putea sa ia o zi. Dar vor veni”, imi scrie. A doua, la fel; entuziasmul meu si credibilitatea persoanei anonime a inceput sa scada. Chiar daca ma tot incuraja. „Daca nici maine nu vin, sun la banca. Din contul meu au plecat.” „Maine pana-n pranz incerc din nou”, zic. A treia zi, dimineața, tot nimic. Deja imi imaginam o ea, la mii de km, cu o gura pana la urechi, povestind cum l-a facut pe unu’ din Romania. Ca de 1 aprilie. Seara, o noua incercare. Ma resemnasem. Dar… „Au veniiiiit”, ii las in off pe Fb. Desi mai degraba as fi zis: „D.I., tu chiar nu esti normala?! Ai trimis jumate dintr-un salariu frumusel p-aici, unui necunoscut?! Ei bine, sunt onorat. Si, fara probleme; chiar ca vor ajunge la acei copii, sub forma de produse, cum mi-ai spus”.