Frumoasa e dragostea. Dar si mai frumoasa e indragostirea! Vlad s-a indragostit din prima zi, la noul serviciu, de cea mai frumoasa fata din firma. A ochit-o, in mijlocul unui palc de gagici. S-a luminat si a hotarat ca aici e de el. E foarte bine. Brusc, i-a placut si munca, desi, pentru un om cu capul pe umeri, era o plictiseala ingrozitoare. Rapoarte interminabile, cifre seci, siruri oarbe, care nu folosesc nimanui, alergatura interminabila intre etaje. Dar cand soarele te lumineaza, iar sufletul pluteste, nimic nu conteaza. Oboseala, plictisul, incrancenarea, fleacurile, toate au palit. A hotarat ca o va cuceri, de-ar fi sa se dea peste cap.
Vlad e baiat frumos, dar cam retinut. Nu-i place sa iasa in fata. Dar a vazut exact sclipirea aceea in ochii fetei. Da, da, aceea. N-o fi avand el mare experienta cu fetele, dar nici nedus la biserica nu e. Asa ca, mai intai de la distanta, apoi dand tarcoale, tot mai strans, s-a apropiat si a putut-o vedea in toata splendoarea. Unii ar fi in stare sa spuna ca nu era cu nimic diferita de celelalte fete vorbarete. Ca, daca nu aveai ochii si inima lui Vlad, n-ai fi deosebit-o, neam, de grupul galagios in care se misca. Oamenii sunt ciudati si vad lucruri care nu exista.
Sa n-o mai lungim: Vlad a cucerit-o pe Adela (asa o cheama) si, din clipa in care s-a strecurat in patul ei, a hotarat, sub juramant, sa nu lase pe nimeni sa-i ghiceasca slabiciunea si bucuria. De aceea, la serviciu, nu i-a mai aruncat o privire. Si-a vazut de caratul dosarelor. Numai un om exersat ar fi putut ghici in pasul lui saltaret galagia sentimentului. Se intalneau in secret, ca sa nu intre in gura lumii. Alegeau cele mai ferite locuri, cele mai indepartate tinte turistice. Iar fata ii povestea cate-n luna si-n stele. Cine cu cine s-a culcat. Cine cu cine s-a certat. Ce viseaza colegele ei si ce pasiuni secrete au sefii. A simtit o impunsatura in inima cand a aflat ca seful o pipaise, candva, pe Adela. "Si?" "Si – a zis ea – n-a fost bun de nimic. M-a mozolit nitel, dar, de atunci, ma lasa in pace."
Din clipa aia, Vlad a inceput sa-si vada colegii cu alti ochi. Ghicea, pe sub hainele lor, trecutul, secretele, dorintele. Vedea, ca intr-o mare familie, cum X ii clipeste complice lui Y. Exact cum face Gina cu Cornel. Sau supararea din spatele gesturilor delicate ale Eleonorei. Betivul de Stan, care s-a pisat, intr-o noapte pe biroul contabilului. Nimeni nu avea niciun secret. Totul era pe fata, desi nimeni, pana atunci, nu daduse pe goarna.
Vlad nu se mai simtea in siguranta. Azi, Daniela, secretara tapata a sefului, s-a oprit din manichiureala si l-a privit drept in ochi. Apoi, cu gestul Adelei, si-a desfacut bratele si i-a soptit, complice, din varful buzelor, toate cuvintele nerusinate pe care le rostise el in ultimele saptamani.