Decat beton in parcuri, mai bine muzica beton.
Radu Fasole este primar la Constanta, dar n-a fost intotdeauna in halul asta. La inceput a fost un ziarist slabut, volumetric vorbind. A avut chiar curajul sa aiba un coleg care l-a facut celebru pe Ion Iliescu – presedintele de atunci al Romaniei l-a gratulat cu un „Mai animalule“ care-a facut turul Romaniei. Ce mai, a fost o epoca romantica, in care Fasole scria chiar si la Academia Catavencu. Apoi a inceput sa creasca asa ca vrejul din poveste: a devenit actionar la ziar, a inceput sa vanda presa si tigari, a iesit la bataie cu politicienii si a castigat. Azi e primar, om de afaceri, proprietar de presa. Un maestru al conflictului de interese. Luni a fost la Bucuresti, la Parlament, sa ingenuncheze organizatiile neguvernamentale si Ordinul Arhitectilor care indraznesc sa sustina doua acte normative care ii deranjeaza pe primarii pusi pe capatuiala. Nu vrea legi care sa apere spatiile verzi si cartierele istorice de bombardamentul cu mall-uri, betoane si blocuri turn. Nu putea invoca argumentele reale – dorinta investitorilor sa construiasca fix in inima – de preferinta aia verde – a oraselor, asa ca s-a dedat la marlanii: „Cine vine sa ceara legile astea? O organizatie care se numeste „Bate saua, sa priceapa iapa?“ (o organizatie care promoveaza bicicleta). N-a venit singur la recital, si-a adus roadies – vreo 40 de suparati cu alura de batausi de mahala, cu care a amenintat la un moment dat audienta*. Si-atunci nu-i asa ca-ti vine s-o tai? Undeva, intr-o tara fara griji, vesela, care sa te inspire exclusiv la topaiala? La Laptaria lui Enache am fugit. La Moood, intr-o tara anglofona libera. Vocea de cap a lui Marius mi-a golit capul de Fasole. Dar Moood ramane o trupa in stadiul de vrej. Vrej simpatic, cu repertoriul lenes, pe care-o tot astept sa creasca asa ca-n poveste.