Primariile ofera teatru in parcuri. Gratis. Oare cat i-o (adica ne-o) costa!? Oferta Green de spectacole, cu „pretul“ intre 500 – 1000 EU e prea mare? Sau spectacolele sunt sub nivel…!?
Underground-ul ar semnifica printre altele, avangarda, cautare / incercare, inovatie, experiment… Sigur ca ne gasim intr-o epoca in care numerosi termeni isi modifica sau chiar isi schimba sensul, definitiile se transforma etc. Dar, apanaj mai ales al generatiei tinere, „miscarea“ underground inseamna inca dinamism, curaj, insolenta chiar, date (si) de varsta artistilor si a majoritatii publicului lor. Nu si pe plaiurile mioritice, imi pare mie.
Spatiul artistic Green se bucura si se mandreste sa fie receptat mai ales ca independent. In aceeasi masura se considera underground si incearca sa functioneze in consecinta, propunand si evenimente, fie ele teatrale, fie muzicale, din zona experimentala. Nu cu mare succes… Si asta, cred eu, atat datorita prea putinelor abordari de acest gen din partea artistilor, cat si din cauza publicului prea putin dispus sa fie curios si de altceva decat stie deja „ca-i place“. Intre piesele din Green, ma gandesc mai ales la propunerea regizorala a lui Alex Mihaescu pentru CONCRETII, de Vladimir Sorokin. Dar ideea acestui articolas imi vine acum, duminica, la sfarsitul concertului / performance Zenobia, al tinerilor IMPROFONICS. „Zenobia“, cu referinta la Gellu Naum. Iar muzica lor, 99% cred improvizatie, iar textele, cu (aproape) aceeasi proportie de impro, mi s-a parut, au fost cautare / incercare / experiment – avangarda, cum ziceam.
Public!? Nu prea. Si rau imi pare. Pentru ei, cei care au lipsit. Pentru voi. Pentru lipsa curiozitatii voastre, adica. Improfonicsii? Sper sa continue… Pentru ei. Si pentru voi, publicul.