De Citit : Editoriale

Hyde Jazz la Bologna

| 02 februarie

Rusinea amatorilor, bucuria mogulilor.
Am depus, la finele saptamanii trecute, pe strazile Bolognei, trupul meu insetat de experiente multiculturale. Dupa ce am executat programul de tropait stradal, nara m-a tarat in Chez Baker Live Jazz. Clubul este el intr-un subsol, are scena si muzicieni pe dansa, dar sala tot a pizzerie arata. Iar ce se intampla pe scena era in acord cu fetele de masa pepit: o ceata de amatori care-si amintea live de niste slagare din repertoriul de muzica usoara a anilor ‘70. Normal ca n-am rezistat mai mult de 10 minute, spre deosebire de ceilalti meseni care pareau fericiti.
A doua zi, in piata cea mai larga a orasului (pentru turistii obsedati precizez: Piata Maggiore) un domn de vreo 60 de ani, cocotat pe un scaunel, interpreta un discurs pentru vreo 20 de cetateni care se oprisera sa-l asculte. Era suparat pe partide – care "nu mai reprezinta cetatenii ci cateva corporatii superpotente", dar si pe mass media – "care nu mai au loc pentru vocea din strada". Va suna familiar, nu-i asa? Dar cand a fost vorba de indemnuri la lupta, discursul lui a devenit surprinzator: "voi va exprimati furia pe subiecte publice acasa, in spatiul privat; trebuie sa iesiti in piata sa luptati, in primul rand contra voua insiva! Contra fricii, indiferentei, servilismului, individualismului vostru".
Si uite-asa, isi scotea scaunelul de sub picioare si il oferea pe rand cate unui timid din public sa urce si sa interpreteze un discurs politic. Si au urcat si si-au interpretat, stangaci ca artistii din Chez Baker, parerile. Instigatorul, altfel profesor universitar cu un discurs foarte convingator, anunta ca va fi in piata in fiecare joi si sambata dupa-amiaza. Atunci m-am dumirit ca nu e intelept sa razi de amatori.
Pentru ca daca proiectul lui de contaminare a concetatenilor cu spiritul Agorei – ca ultima solutie alternativa de expresie a publicului – reuseste, cele 20 de voci de amatori din piata pot deveni o voce de 20.000 de cetateni foarte profi.