De Citit : Editoriale

Highway to Miel, cu AC/DC

| 23 aprilie

Am doua bilete in plus la U2!

Guido – citeste Emagic – a descris traseul de telefoane pe care orice organizator responsabil si orice ziarist profesionist ar fi trebuit – si a avut posibilitatea – sa-l parcurga ca sa nu muste din escrocheria Play Cool cu mal cu tot. Erau la indemana site-ul oficial al trupei, coordonatele impresarilor si muuult timp la dispozitie. Stirile teaser s-au facut simtite cu vreo doua saptamani inainte, iar cele explicite cu suficiente zile mai devreme. Cea mai importanta agentie de stiri din Romania a anuntat venirea AC/DC in Romania, mentionand, civilizat, sursa: site-ul organizatorilor, adica al escrocilor.

Nimeni nu si-a pus problema ca unica sursa folosita e pervertita. In toate manualele de jurnalism se vorbeste de 3 (trei) surse. O fi fost amendat vreun jurnalist pentru diseminarea unei minciuni de un asemenea calibru? Dar dincolo de noi, jurnalistii, vestea a fost imparabil difuzata de blogosfera. Aici se cade sa zabovim o secunda. Presa conventionala are tarele ei si este sever si des bombanita pentru asta. Dar bombaneala despre care vorbesc are un nume – feed-back – iar presa isi ia des chestia asta in figura. Blogarimea romana, insa, sucks. Dupa principiul la placinte e-nainte, cand a fost vorba despre raspandit minciuna, a reusit sa vanda vreo 10.000 de bilete (cam asa traduc eu cei 300.000 de euro bagati in „concert“ de victimele campaniei); cand a venit randul penitentei, ia-i de unde nu-s.

Ba, mint, Vlad Petreanu face un mea culpa elegant in numele comunitatii. Dar, gandindu-ma la volumul escrocheriei, parca nu-i de ajuns. Si atunci imi dau seama ca nu exista nici un for in care blogerii sa se intalneasca intre ei, sa-si defineasca un minim de responsabilitati. Sau, mai bine, sa lasam responsabilitatea la nivelul prostimii, ca e mai bine pentru toata lumea. In definitiv, are si prostia farmecul ei. Eu m-am bucurat foarte tare ca vine AC-DC in Romania.
Atat cat s-a putut.