Inconsistenta este insasi esenta mea…
….spune roata, invartindu-se. Caci ce este sus, a fost jos, si ce e jos o sa fie iarasi sus. Bine, recunosc ca p-asta am citit-o la Tony Wilson in “24 Hour Party People” cand vorbea despre cum a reusit sa se ridice New Order din cenusa Joy Division. Ideea de baza era de fapt ciclicitatea asta enervanta care ne loveste cu o precizie infernala de ciclu menstrual. Si am inceput si eu, desi sunt destul de mic ca si varsta, sa am vagi senzatii de deja-vu muzical. Cam asa simt pe de-o parte la Gang Gang Dance, care tocmai a scos un album cel putin foarte bun. Imi place foarte mult cand o trupa nu este una furnizoare de mari hituri, ci una care isi construieste incet si meticulos ideea muzicala pe care si-o dezvolta intr-un album intreg.
Pe de alta parte ma gandesc cum sa va descriu cat mai nepretentios ce canta acesti domni. E un fel de pop foarte futuristic, sau cum zice un amic de-al meu, muzica de hipster supraprodusa. Are si el dreptate… Cert e ca acest album, pe nume “Eye Contact” m-a ravasit un pic. Toate piesele se leaga una de alta si construiesc acest puzzle muzical care are enervant de multa coerenta. Am incercat sa ascult si piesele separat, random dar n-au mai avut acelasi farmec. Acest album are niste cantece care se contextualizeaza reciproc si asta mi-a placut mie, unul, cel mai mult.
Revenind iarasi la ce ziceam la inceput, vis-à-vis de ciclicitate. Am eu impresia in ultima vreme ca vocile feminine incep sa aduca oarecum a Kate Bush. Sunt doar niste mici diferente de sound si abordare, in rest, chiar si la Gang Gang Dance am putut sa jur ca e vreo noua piesa Kate Bush. Nu a fost cazul, dar pe undeva printre vocile de pe albumul “Eye Contact” se mijeste si Alexis Taylor de la Hot Chip. Rugam puneti urechea, n-o sa va para rau!