Dark matters, again.
Eu sunt acelasi cu cel de-acum douazeci de ani? Adica, vedeti? Parul mi s-a subtiat, m-am ingrasat, ochii mi i-am ascutit la polizor, unghiile le-am schimbat de cateva ori, organele mi s-au modificat, cel putin ficatul cu siguranta. Creierul mi s-a neuroplasticizat, coloana mi s-a mai lovit, ici colo, ca prea imi pacane in zona cervicala. Mintea mi s-a imbogatit, inima mi s-a mai incalzit, Don Miguel e mai echilibrat. Vocea mi s-a ingrosat odata cu gatul, barba mi s-a inasprit, sprancenele mi-au devenit mai fioroase, un pic.
Sunt acelasi de acum douazeci de ani? Gandurile mi s-au reorganizat, nu mai privesc nimic la fel. Pana si instinctele mi s-au domesticit. Practic, la prima vedere, nu gasesc o parte din mine care sa nu se fi schimbat. Simt, ce-i drept, cand fac exoticele mele exercitii de-a-mi crapa coaja, ca ajung mereu in acelasi miez. Nu stiu daca e numai al meu, e un fel de nimic, pe care-l simt si-l sunt, in aceeasi clipa. Il alint in gluma, my dark matter. {sta ce ma mai uneste, poate. Dar in rest…
Nu cred ca sunt acelasi cu cel de acum douazeci. Dar ma contin, daca ma intelegeti. Eu, cel de-acum, il contine pe eu cel de-acum doua decenii. Si-l aminteste. Dar suntem atat de diferiti. Si-atunci? Ce ma face eu? Poate ca atentia indreptata spre mine.
Daca m-as vedea din cand in cand, m-as vedea cum ma transform. Ma vad insa atat de des pe secunda, ca nu vad distantele dintre frame-uri. Exact ca intr-un film, ma privesc mai repede decat ma pot percepe si imi dau impresia ca sunt unul singur care curge.Sau dark still matters?