De Citit : Editoriale

Fundurile din capul italienilor

| 25 martie

Videocracy dezvaluie cu ce este votat Berlusconi

Sambata, la ora la care voi va trezeati dupa concertele de vineri noapte – recte la doua dupa masa – la Teatrul Arca din mansarda clubului La Scena, am vazut Videocracy. Ba, mai mult, l-am vazut intr-o companie selecta: oameni care s-au culcat la timp ca sa prinda proiectia unui film despre televiziunile lui Berlusconi.

Au venit cinefili, cineasti, ziaristi si nu in ultimul rand, realizatorul documentarului, Erik Gandini. Amfitrionul evenimentului a fost directorul artistic al festivalului de film documentar One World Romania, Alexandru Solomon. De altfel, la discutiile de dupa vizionare, prima remarca a fost ca Videocracy si Kapitalism-ul lui Solomon sunt rude apropiate. Avantajul lui Gandini a fost ca pentru filmul lui n-a avut nevoie sa se chinuie cu mai multi moguli (Patriciu, Voiculescu etc.), Italia avand unu’, da’ bun. Povestea filmului este destul de agitata: a avut "ghinionul“ sa fie gata exact cand izbucnea scandalul relatiilor extraconjugale ale lui Berlusconi drept care s-a ales cu stampila de film politic. Consecinta a fost ca echivalentul CNA-ului lor a interzis difuzarea trailerului pe televiziunile despre care era vorba in documentar.

De fapt filmul este profund politic dar nu in sensul unei campanii motivate de vreun actor al vietii politice, ci pentru ca descrie mecanismul unei noi forme de dictatura. Meniul cultural servit de televiziunile lui Berlusconi teleporteaza populatia intr-un univers paralel, derizoriu, multicolor si sexist. Un trip intr-o lume minunata care te fereste de mizeria realitatii si care e mult mai ieftin decat orice drog: nu te costa decat un vot.