De Citit : Editoriale

Fulgerul senin

| 24 septembrie

Copiii chicotesc în camera lor și, din când în când, se mai aude ba un buf, ba un racnet. Da’ nu ține mult. Bărbatul trage cu urechea, apoi isi deschide a doua bere si da sonorul mai tare. Boulescu, atacantul, face prapad prin liniile adverse, dar, in ciuda telespectatorului, Tontilimon nu ia gol. Sotia trece pe langa el, ia cutia goala de pe masa, apoi se mai gandeste nitel si, tragand cu ochiul, absenta, la meci, inșfaca o aluna. Apoi se intoarce in bucatarie, unde o asteapta supa si ostropelul. Teage usa dupa ea. E un abur sa-l tai cu ata, iar caldura o stoarce ca pe un spalator de vase. Sa nu intre-n casa.
— Gool!, se aude de dincolo. Dupa cateva secunde, se aude si o conversatie (probabil) la telefon. "Ai vazut, ba? Ti-am zis eu? F…tu-i mama lui de talentat. E de nationala, asculta-ma ce-ti spun." Conversatia dureaza. Scheme, nume – femeia cumpaneste carnea si oasele scoase din supa si le pune-n farfurie, alaturi de morcovi, ceapa si telina. Ciuguleste cate ceva, pune sare. Barbatul intra triumfator si o pupa.
— Sunt fericit, puiule!
Si fericirea lui o imbratiseaza de-i paraie oasele. Asa e el. Mult.
Apoi fiecare se intoarce la treaba lui. Intra mezinul, rosu la fata si cu o zgarietura sub ochi. Nu zice nimic, cauta in cosul cu paine.
— Mi-e foame.
— Nu-l asculta, mama, nu i-am facut nimic! – zice si cel mare, grijuliu sa nu fie parat.
— Iesiti de aici, masa-i gata in jumatate de ora. Nu va dau nimic. Lasa painea, ca te umfli.
In pauza meciului, intra in sufragerie si isi aprinde o tigara. Barbatul ii ofera o bere, dar ea o refuza. El ii povesteste meciul, cu lux de amanunte. Apoi ii repeta discutia cu vecinul, jucand, cu talent, ce-i drept, si partitura aluia. Gata tigara, gata pauza. Nu poti lasa mancarea pe foc, ca se prinde.
— Ti-am zis ca-ti iau draicucar.
Ei, dar meciul ia o intorsatura neplacuta. Pungescu, pirpiriul de la dusmani, balbaie o minge norocoasa in careu si afurisita intra-n ate. Imediat, omul pune mana pe telefon, iar conversatia ia o turnura agresiva. Exact in mijlocul ei, pica golul doi al oaspetilor. Urlete, blesteme. Femeia intra in camera, transpirata si fripta. Tocmai turna supa. Copiii sunt deja in bucatarie si se ciondanesc pe cea mai mare galusca.
— Ce ai de urli asa?
El isi pune mana in solduri.
— Stii ce? M-am saturat. Divortam! Gata. Imi bag p… picioarele.
Si iese furtunos pe usa. Femia nu plange, nu-si duce mana la piept, nu lesina. Il stie prea bine. Se duce, bea cu prietenii, i se face rau si se intoarce spasit. Apoi adoarme in pat, pe o parte, ca un copil. Al treilea. Na, isi zice ea, ca "ai nostri" au egalat. Isi trage aparatoarea de par si se reintra in bucatarie. Copiii halesc si se lovesc pe sub masa cu picioarele. Ea zice, cu voce slaba:
— Desi poate ca n-ar fi rau deloc. Acum, cat mai e un pic de timp. Da, da…
— Ce, mama? – zice praslea.
— Nimic.