Un film interesant dupa o carte care ar trebui tradusa si la noi: Brideshead Revisited.
Cel mai interesant film care ruleaza la ora asta pe ecranele bucurestene este Intoarcere la Brideshead, ecranizare dupa un autor britanic, Evelyn Waugh, care ramane relativ necunoscut la noi, desi nu e cu nimic mai prejos decat contemporanii sai George Orwell si Graham Greene. Brideshead e numele unui castel englezesc, adevarat templu al artei de dragul artei, dar si inviolabil bastion al catolicismului pe pamant anglican, peste care domneste formidabila lady Marchmain (Emma Thompson). De ea si de Dumnezeul ei incearca sa scape atat lordul Marchmain (Michael Gambon), care s-a refugiat in mai blanda Italie, cat si doi dintre copiii lor, delicatul Sebastian (Ben Whishaw) si rebela Julia (Hayley Atwell), care se refugiaza unul in betie dionisiaca, cealalta in pasiune adulterina.
Cartea, scrisa (in 1945) intr-o evidenta stare de transport, ne arata cum Dumnezeul asta ii aduce inapoi; e, fara echivoc, cartea unui credincios, desi a unuia bantuit de nostalgia fericirii pagane. Filmul ne arata acelasi lucru, dar intr-o maniera mai lucida, mai detasata: pentru regizorul Julian Jarrold, faptul ca Marchmainii nu pot sa scape de Dumnezeul lor nu inseamna neaparat, ca pentru Waugh, ca religia lor e adevarata; poate sa insemne ca religia lor e bolnavicioasa.
Filmul e o versiune agnostica a cartii si in Anglia (unde cartea e foarte indragita) a fost criticat din cauza asta, dar functioneaza puternic ca demonstratie dramatica a glamor-ului religiei catolice si, daca aristocratii astia atat de spiritualizati si atat de fragili au ceva usor ridicol, problema vine de la Waugh, care in 1945 vedea iminenta emancipare a claselor "inferioare" ca pe o calamitate, neputand sa conceapa ca si ele pot avea preocupari spirituale.