De indata ce senzatia si parfumul raspandit de Agneta se risipesc, lumea isi vine in fire.
– Fataa… se zburleste Tony, mie sa nu-mi vii cu de-alde astea, io-s cu frica lui Dumnezeu, ma-nchin seara, noaptea, cand ajung acasa, mie nu-mi plac fetele! Mie-mi plac baietii!
Agneta se foieste o clipa in coaja ei rosie si se face si ea rosie:
– Si mie, da’ nu toti, numai unu’!
Lumea se relaxeaza, desi Spiridon avusese o clipa de reverie lesbiana. Isi revine si da drumul la suvoiul inspumat al berii. Filozoful si poetul facusera concomitent semn cu degetu-n jos. Halba plina. Fireste, Popescu se indreapta cu blandete spre noua fiinta care e pe cale sa-si spuna povestea:
– Domnisoara, spune ce ai pe suflet, in noi poti avea incredere.
– Suntem oameni seriosi, completeaza Anastase.
– Si nu-i mai dati sa bea, e la punctul sensibil, nea Tomita, stop! Completeaza nea Virgil. Stai, mai da-mi mie una!
– Dar n-am zis nimic! se apara, si mai serios, Toma.
– Asa-i! Eram la punctul sensibil!
„Ah, daca as avea curaj sa spun ce simt pentru ea“ poate-si zice exact in momentul asta Spiridon, dar eu, neputand sa citesc in mintea lui, nu stiu ce gandeste barmanul imberb.
– Adica cand o fata vrea sa se marite cu iubitul ei. Fifi, adica Francisc! El statea cu parintii, eu, la casa mea, doua camere, decomandate, la Dristor! Eu castig bine, el castiga binisor. Deci, martor mi-e Dumnezeu, eu eram o partida! I-am zis: „Ce ne mai pierdem vremea de pomana, hai sa ne luam, mai facem economie la benzina!“ Am tiparit invitatiile in Ungaria, mi-am tras rochie violeta! El l-a tocmit nas pe seful lui! Asta pentru ca, oriunde se ducea, vrajea lumea!
– Pricep, zice rece Antonia, n-a venit la primarie. A fugit cu banii de nunta! Stiu eu ce le poate pielea!
Agneta o priveste aiurita, printre lacrimi:
– Nu, nu, nu!