De Citit : Editoriale

Enologul Matusalem

| 22 august

Nu o sa ma satur niciodata sa spun ca vinul este, in primul rand, vehicul cultural. Este o stare de fapt verificabila zi dupa zi, eveniment dupa eveniment, pahar dupa pahar. La asta meditam cu ceva timp in urma, intr-un targ de vinuri ce incearca sa se impuna pe piata bucuresteana, la standul unei crame din Oprisor, care va sa zica din Oltenia. Aveam in pahar un vin absolut minunat, un asamblaj de 7 soiuri rosii, premiera la noi si, dupa stiinta mea, si pe piata mondiala. Priveam in acelasi timp sticla magnum din care imi fusese pus vinul. Pe eticheta, un desen naiv, de fapt o cusatura de pe o scoarta olteneasca, in care un husar fugareste un spahiu. Passarowitz 1718. Aha! imi zic, pacea dupa care Oltenia trece pentru scurta vreme de la turci la habsburgi. Razboiul de 4 ani in care Eugeniu de Savoia (ce palat superb avea la Viena!), aliat cu venetienii, le cam zboara fulgii la turci… O luasem deja pe miristi istorice si ma gandeam la niste vorbe intrate de atunci in limba, si care fi-vor poate subiect de viitoare articole. Liviu Grigorica, creatorul vinului, un tanar profesor universitar, statea cuminte la stand si astepta sa-mi zic parerea despre licoare. N-am mai apucat. De stand s-a apropiat furtunos o tanara ce sustinea un microfon cu cubul unui foarte cunoscut trust media. Operatorul s-a fixat pe pozitie si a inceput filmarea. Te pui cu stirile?! Incepe apoi un dialog care l-ar fi naucit si pe Ionescu. Eugen Ionescu.
Reporterita: Dumneavoastra sunteti…?
Liviu Grigorica: Enologul.
R:…?
LG: Creatorul vinului. Deci cel care l-a facut.
R: Si chiar e un vin de la 1718?
Intamplarea nu e singulara. O sa va povestec in saptamanile ce vor urma intamplari cu protagonisti, culmea!, de la acelasi trust de presa. O dovada in plus ca vinul se adreseaza oamenilor cu oleaca de cultura. Suporturile de microfon au alte bucurii.