Coborarea in zi.
Bucurandu-ma alaturi de ceilalti oameni de succesul crescand al „Noptii Galeriilor“, corelat cu exodul magnific al populatiei in timpul „Noptii Muzeelor“, nu pot decat sa ma intreb de ce oamenii au nevoie de prilejuri culturale pentru a da usile apartamentelor de perete odata cu atipirea cocosilor. Nu pot decat sa ma mandresc cu faptul ca suntem o natie endemica si extrovertita, care nu doar ca a luat locul doi la campionatele europene de Facebook, dar bate strazile cu orice prilej organizat de distractie. Ma intreb, totusi, de ce doar noaptea.
Daca tot am translat cu succes activitati prin excelenta diurne, oare nu se poate si invers? De ce nu am avea o „Zi a discotecilor“, in care zecile de localuri cu BPM constant sa isi deschida portile, gratuit, incepand cu ora 9 dimineata si pana a doua noapte. Sunt convins, in contextul actual al crizei economice, in care firmele isi inlantuie angajatii sub amenintarea concedierii, ca oamenii s-ar simti atrasi de o zi alba petrecuta in subsolurile negre ale vreunui club. Iar barurile, accesibile conform programului dupa ora 12, de ce nu ar face o exceptie si ar lasa publicul sa invadeze mesele inca de la 5-6 dimineata pentru ca betivii de peste noapte sa-si potoleasca mahmureala cu o ultima bere inainte de un dans inainte de un somn. Asta la nivel de principiu.
Si, fara sa vreau sa duc lucrurile in derizoriu, zau daca nu mi-ar conveni, cel mai mult si cel mai mult, dupa „Ziua discotecilor“ si „Dimineata barurilor“, o „Noapte a platitului facturilor la internet“, „…la gaze“ sau la „…curent electric“. Nu ca as vrea sa privez functionarii de somn, dar tocmai mi-am amintit ca nu prea am cum sa-mi trimit textul asta prin mail.