De Citit : Editoriale

Din nou despre metodistii din anii ‘70-‘80

| 18 august

Noi le aduceam cate o sticla de vodca sau uneori nici atat…

Iar ei, cu o daruire de apostol, ne impartaseau comori­le lor ascunse: stivele de viniluri se masurau cu metrii, uneori cu decametrii! In vitrine spe­ciale tronau, in chip de trofee, discurile bootleg si raritatile. O inregistrare neautorizata dintr-un concert de Pink Floyd, facuta prin masa de mixaj, in care trupa inca testa materialul de pe urma­torul, ne umplea de extaz, desi totul suna dezlanat si confuz… Trupele americane, faimoase „acolo, la ei“, dar cvasi-necunoscute la noi, ne dezvaluiau un intreg continent de impresii. Veneram totul, in bloc; dar, ca niste fani autentici, ne imparteam in tabere. La jocul preferin­telor, ne razboiam in Jefferson Airplane si Grateful Dead; Janis Joplin si Joni Mitchell; Grand Funk Railroad si Allman Brothers…

Cand am marturisit ca imi plac Police si Stranglers, am fost decla­rat eretic! Mi-am indeplinit penitenta cu Ted Nugent live… Intr-o buna zi am aflat ca X, unul dintre promotorii cei mai altruisti, era coleg de serviciu cu sora tatalui meu. I-am spus matusa-mii, care s-a grabit sa ma atentioneze cu ingrijorare in glas: „sper ca n-ati vorbit politica, X e informatorul institutului“. Mi-a luat ceva timp sa inteleg, apoi sa accept ca acel personaj nonconformist si rebel era un turnator. Un agent sub acoperire al politiei politice, o iscoada a regimului. Ima­ginatia mea era depasita. Dar, o data inghitita soparla, m-am dumirit asupra multor gesturi si atitudini ale lui X. Am descifrat altfel grija lui insistenta, dincolo de prietenie si simpatie, fata de tot ce faceam noi si ai nostri. Am inteles altfel de ce X staruia, de-a dreptul ritualic, sa ne arate steagul SUA arborat la el in garsoniera, spunandu-ne „America – asta e tara in care mi-ar placea sa traiesc; voua nu?“… Era protocolul lui de agent instigator, care ne infiltra simpatia, ne tragea de limba si ne smulgea raspunsuri sincere des­pre noi si familiile noastre. Atunci mi s-au revelat o multime de sensuri ale celor petrecute. Muzica era un pretext. Valorile Occidentului erau o nada. Generozitatea era o viclenie.