De Citit : Editoriale

Diferenta dintre excentric si inept

| 08 martie

Dincolo de pretentiile regizorului-scenarist Lucian Georgescu, nu e nimic de capul Tatalui fantoma.

In ineptul film de debut al lui Lucian Georgescu, Tatal fantoma, un profesor american (jucat de un Mar­cel Iures afabil-dezangajat, vorbitor intr-o incongruenta imitatie de engleza BBC-ista) cutreiera Bucovina in cautarea origi­nilor sale. Il ajuta o functio­nara locala (Mihaela Sirbu), cu care traieste si un fel de idila difuza (cu el manat, in aparenta, mai mult de politete, iar ea – de lipsa altor preocupari), iar la un moment dat i se opun niste gangsteri (din aia livresti, care nu au altceva mai bun de facut decat sa hartuiasca un batran cinematografist ambulant).
Aventurile lui mai includ un pic de frictiune cu un receptioner mitocan, un vis erotic bizar (ale carui posibile revelatii privind anxietatile sexuale ale profesorului nu se leaga cu nimic altceva din perso­nalitatea lui manifesta) si o serie de rocambolesti confuzii de identitate. Neobisnuit ca film romanesc si idiosincratic dupa orice standarde, Tatal fantoma (care se bazeaza pe o proza de-a scriitorului american Barry Gifford, la randul ei bazata pe o experienta biografica la care a participat si Georgescu) poate fi descris ca un amestec de joc livresc, nostalgism cinefil transgeneric (road movie, film noir, elegie pentru cinematografele de odinioara), realism magic de la portile Orientului si confesiune personala codata. Dar tonul e atat de off, adica atat de „pe langa“, incat nici macar nu se poate identifica „ceva“-ul pe langa care a trecut – sau, altfel spus, registrul in care a fost compusa o secventa sau alta.
Umorul lui Georgescu (daca umor se doreste a fi) e din ala netransmisibil, iar excentricitatea lui e derizorie in lipsa unei forme capabile s-o unifice si s-o cuprinda – adica in lipsa unui stil.