Cand lucrurile par a intra in firesc, numai ce se starneste furtuna din senin.
– Barbatii toti sunt niste porci! Niste naparci! Niste profitori futaciosi si impotenti! Niste perversi destrabalati. Niste scursuri. Niste rebuturi. Aiureli masculine. Scartani nespalati. Ingamfati, laudarosi, lenesi, pierde-vara, cocalari, redusi, violenti. Si nici n-au manera…
Vocea irupsese ca un vulcan noroios si aurifer. In usa statea o creatura de vis, imbracata intr-o rochie rosie, mulata pe un corp adorabil, lasand sa i se ghiceasca formele… Hm, si-a zis Spiridon, caruia i se inclestase mana pe maneta (dar eu nu stiu ce si-a spus baiatul in sinea lui, daca si-a spus ceva), n-ar strica sa aiba sanii (a folosit celalalt cuvant) mai mari… Dar formele se ghiceau. Fata respira numai sex, dar vocea, intepenita la intrare, era un raspel agitat direct pe creier.
– Venetici, basinosi, mana sparta, scartani, nesabuiti, dementi. Ar trebui starpiti cu drujba, prin jupuire, prin capsare, prin sangerare sau fierbere. Niste calamitati pe doua picioare, niste afemeiati cu bale curgande, betivi, fumatori, lacomi, parosi, transpirati, pacatosi, nehaliti, mofturosi… iiih. Isi trage rasuflarea. Hainuta i-a alunecat pe umar. Dar sangele ei da-n clocot. O tintuieste pe Tony, indreapta spre ea degetul cu unghie ojata cu dungulite.
– Noi, noi suntem de vina: fraiere, visatoare, romantice, darnice, iubitoare, gata la orice. Te stiu eu, esti ca mine: e suficient sa se fandoseasca unul cu tuleie si te-ai udat! Asta trebuie sa inceteze! E un scandal national si universal, e o nedreptate istorica, o aberatie de costintunationalita… constinutio… In clipa aia, Virgil isi da cascheta pe spate:
– Cat ai baut, fetito?
Fata roteste ochii prin local, ca si cum l-ar vedea acum pentru prima data.
– Si cum te cheama?
– Agneta… zice ea si roseste ca un merisor.