De Citit : Editoriale

Despartiri

| 26 februarie

Asaa… Bagajul e facut, caloriferul, inchis, telefonul, deconectat. Catalina se pune in genunchi si se strecoara sub chiuveta. Aprinde un chibrit si strange ochii. Citeste cu dificultate contoarele de apa calda si apa rece. E cam mioapa, dar, din cochetarie, nu-si cumpara ochelari. E drept, in ultima vreme nici n-a avut destui bani. Lasa, o sa-si ia din Germania. Noteaza in carnetel, nu fara a se uita de doua ori la rezultate. Va trebui sa anuleze contractul la mobil si la televizor. Mai are inca douaspe ore. Ce-ar mai fi de facut? O cafea.
Ritualul cafelei e neschimbat de ani de zile. Se retrage pe balconul inchis si contempla, ca altfel nu putem zice, blocul din fata. Unul urat, murdar, plin de rufe inghetate. Martorul neschimbat al tineretii. Si al tuturor esecurilor. Aprinde o tigara. E exact acelasi gest ca in urma cu zece ani. Numai ca acum e singura-singurica. Instinctiv, narile freamata. Niciun miros de barbat, de chiloti murdari, de ciorapi asudati. Casa se pregateste sa ramana singura, dupa atatia ani. Ca niciodata, o priveste cu alti ochi. Vede urmele de inundatie, fumul caloriferului sub ferestre, covorul destramat. Fotoliul al carui brat e lipit cu scoci. Oglinda are o pata intunecata. Nici nu stie, sa se induioseze, sa regrete sau sa fuga mai repede, rupand pamantul? Aici, totusi, pe cand era fericita, in lipsa televizorului, a masinii de spalat, a telefonului mobil, a banilor, a putut sa priveasca senina. Aveau sa vina toate, intr-o zi. Sigur, dragostea aia s-a dus. Dar a venit alta. Constructiva. Sa cumparam, sa mergem la munte, sa iesim in oras. Au fost si bani. Oho, acum cinci ani nu se uita in buzunar daca era sa ia un taxi. Nici daca jinduia la o sampanie. Iar sarutarile curgeau cu nemiluita. Blestemata criza. Cum inveti tu iubirea sa fie econoama si meschina!
Acum urmeaza sa se intoarca de unde fugise. Pai, fugise tot dupa dragoste, ca viata fara dragoste e ca nunta fara lautari. Numai ca in Germania nu fusese nicio nunta. Lume noua, idealuri noi. Asa ca s-a intors, si-a luat casa, s-a indragostit din nou, a muncit, s-a indragostit iar, iar a muncit, a iubit, a visat un copil si toata pasiunea s-a dus pe apa sambetei. "Acum, pe seceta asta?"
N-a plans, n-a zis nimic, doar ca, in jurul ei, peretii s-au ponosit, garniturile de la robineti s-au tocit, iar prizele au sarit din lacasuri ca niste sobolani gata sa paraseasca corabia. Iar in ultimul an, na!, lipsa tot mai acuta a banilor. Si refrenul zilnic: "Bani, bani, bani!" Sa innebunesti, nu alta. Chiar acum suna la usa: au venit chiriasii. Isi priveste fata in oglinda (o gazda plansa inseamna o casa cu ghinion), apoi deschide. In fata ei, o fata/studenta, vesela si fredonand "bye, bye, love"… Exact! La revedere, dragoste, la revedere, tinerete!