Horatiu Malaele e admirat de multa lume, si pe buna dreptate. Dar primul film regizat de el, Nunta muta, e un kitsch ingrozitor.
Nunta muta e primul film regizat de indragitul actor, grafician si regizor de teatru Horatiu Malaele, care declara (citat de Mihnea Columbeanu de la Cinemagia) ca n-are de gand sa faca filme ca sa se afle in treaba, ci "numai cand am ceva de spus". Niste cuvinte de bun-simt; pacat ca (judecand dupa filmul pe care l-a facut) ele nu inseamna nimic. O fi crezut el ca are ceva de spus despre distrugerea satului romanesc de catre comunisti, dar n-are. Satul lui e construit din clisee magic-realiste (printre locuitorii sai se numara un pitic, un inger si o fecioara nebuna cu flori in par, care umbla prin padure prorocind nenorociri), din imitatii scolaresti ale lucrurilor care i s-au parut lui frumoase in filmele pe care le-a vazut (ceva Chaplin, ceva Fellini, ceva Kusturica, ceva Dan Pita si, dupa toate aparentele, cam atat).
Nunta muta arata de o mie de ori mai bine decat un film ca Dincolo de America (e bine scenografiat, bine fotografiat, bine montat), dar nu sunt sigur ca e preferabil: daca Dincolo… transforma tragedia in pornografie, Nunta… o transforma in kitsch; si prostul lui gust e mult mai periculos, pentru ca o parte din reperele sale sunt si repere ale bunului gust (Chaplin, Fellini), deci are mai multe sanse sa treaca drept arta, in special in ochii acelor spectatori care deplang "lipsa de metafora" si "uratenia" filmelor lui Puiu, Muntean sau Mungiu. Tare ma tem ca aceiasi spectatori care au strambat din nas la injuraturile din Boogie vor rade cu lacrimi, aici, la replici ca: "Stimati nuntasi, va bag pe toti in… curte!" sau: "O sa electrificati o pula!", pentru ca asa-zisul lor umor (de fapt, pura grosolanie) vine cu poleiala asta de anticomunism, simbolism lipsit de subtilitate si realism magic la mana a paispea.