La Astra inveti sa privesti lumea cu tot cu oameni.
Dupa zgomotosul scor obtinut de sarbi in meciul cu Romania (pentru ca s-ar putea sa mai existe cineva care sa aiba acelasi interes pentru fotbal ca mine, precizez: 5 la 0), din autocarul formatiei victorioase s-a auzit bubuind Kalashnikov-ul lui Goran Bregovici. „Bum-bum-bum“. Judecand din perspectiva contextului, nu cred ca referirea repetitiva la pistolul mitraliera vedeta a mai multor razboaie este una pasnica. Nu pot nici sa bag mana-n foc, pentru ca n-am reusit sa gasesc o traducere a textului hit-ului care a spart discotecile ca sa ma asigur ca nu exista vreo delimitare ironica a lui Goran de semnificatia letala. Mi-am pus, deunazi, din nou intrebarea asta, cand am vazut „Rapresent“, un film despre Bojan Rapresent.
Nu „goagaliti“, ca n-are rost: Bojan nu exista decat intr-un film documentar*. Este un tanar de 20 de ani, care a copilarit in acompaniament de kalashnikoave. Sarb, nascut in Croatia. Intai i-a murit mama, apoi i-a fost omorat tatal si l-a parasit sora. A fost gazduit de o casa de copii, atat cat a permis legea: de la 18 ani, este un tanar al strazii. Se hraneste cu resturi de pizza, sunca, pateu sau, daca da Dumnezeu, chiar cu un rest de tort, de prin gunoaie. Viata lui se petrece in ceea ce el numeste „Triunghiul Bermudelor“: „strada, graffitti, hip-hop. Astea 3 sunt viata mea; ma rog, strada n-o pot evita“. E o viziune, trebuie sa recunosc, aparte asupra mitului Kalashnikov-ului.
O viziune propusa de unul dintre filmele pe care le puteti descoperi la Festivalul international de film documentar Astra, de la Sibiu. Editia de anul acesta incepe saptamana viitoare si dureaza vreo 5 zile (26 octombrie – 1 noiembrie). Fac, fara rusine, reclama acestui eveniment pentru ca este unul dintre putinele care promoveaza o alta muzica decat bum-bum-ul cotidian care ne asasineaza sensibilitatea.
*“Rapresent“, de Ivana Todorovici