Sau sufletul… in vremuri care au fost si raman tulburi si acum, dupa 20 de ani de asa-zisa democratie.
Alegerea prezidentiala, plus oleaca de referendum, se inghesuie intre doua amintiri majore: caderea zidului de la Berlin, adica prima si cea mai importanta bresa in cortina de fier, si impuscarea Ceausestilor. Ce s-a intamplat in cei 20 de ani de iluzii post comuniste? Care e rezultatul? Pai e destul de limpede, si economic si politic. Mai intai neo-comunism si saracie lucie, apoi o speranta, legata de doctrina liberala si de UE. Prea multa speranta insa, ca sa nu ajungem la deziluzii. In ultimii 4 ani romanii au fost mana de lucru ieftina, la export dar si pe piata interna, contribuind astfel la profiturile multinationalelor.
Au ciugulit si ei, ce-i drept, niste firimituri din strachina mondializarii, dar uite ca a venit criza si multi au ramas cu rate la casa pe 30 de ani. Guvernantii dau din umeri si recunosc ca nu pot redresa situatia, din cauza crizei la nivel mondial. Pai atunci de ce sunt ei acolo unde sunt, in posturi de conducere? Doar ca sa-si umple buzunarele si sa ne ocupe serile la televizor cu propaganda si alte vorbe goale? Si pe cine sa votez? Sa aleg o gasca pentru ca e mai simpatica decat celelalte doua cu care se bate pentru ciolan?
Uneori, da, o aleg, pentru ca nu ma pot impiedica sa sper ca voi obtine macar o bucatica de zgarci de la aia care apuca osul mai mare. Ceea ce inseamna clientelism politic. Adica nu mai e vorba nici de principii, nici de convingeri, nici de vreo platforma politica. Totul se rezuma la talk-show, coruptie si frustrare. Cativa dau din gura, restul se uita, inghit in sec si spera cate ceva. Bun, deci e nashpa! Dar sa nu ne pierdem speranta, si mai ales curajul! Important e sa privim adevarul in fata, fiecare, si sa incercam sa nastem o alta politica… peste cativa ani!