Un text pentru cei care vor sa renunte la dulciuri. Asadar, interzis copiilor.
Mi-am amintit, zilele trecute, despre un anumit model de ciocolata in forma de ursulet umplut cu crema. Sau un ursulet umplut cu crema in forma de ciocolata. Nici nu stiu exact cum sa-l pomenesc. M-am intrebat daca el se mai gaseste in magazine si de ce am renuntat sa il mai cumpar desi imi placea mult.
O ciocolata in forma de crema umpluta cu ursulet, ca tot nu ma pricep sa-i portretizez complexitatile, e ceva extrem de sensibil si dragalas. Pana-ntr-un punct. Pana fix in punctul in care te-ai oprit din admiratie si trebuie sa-l bagi in gura. Cum il abordezi? Cum antamezi masacrul? Sa incepi cu picioarele nu poti, ca e barbarie si aproape ii auzi capul scancind in agonie in timp ce ii clefai piciorutele umanoide. Sa incepi cu partea de sus si sa-i musti capul ala dragut si bine finisat iar nu poti, ca te pomenesti cu un trunchi si doua picioare care se misca spasmodic iar crema e singurul lucru care te mai distrage. Indiferent de unde ai incepe sa mananci o ciocolata in crema cu forma umpluta de ursulet, actul reprezinta o crima estetica si o insulta fata de animalele padurii. De-asta am renuntat eu la ursuletul asta, ca nu stiam cum sa-l consum cu umanitate. Am incercat sa-l ciupesc delicat cu dintii din lateral, pastrand jumatate din cap si jumatate din picior, adica minimul necesar pentru ca ursuletul sa supravietuiasca pana la urmatoarea imbucatura, dar m-am umplut de crema si tot prost m-am simtit.
Si mii de copii fac asta in fiecare zi. Pana cand n-o sa apara o ciocolata cu crema in forma umpluta de ursulet care sa aiba doua picioare la ambele capete, eu nu ma mai apropii de unul. De-aia e mai simplu cu ciocolata tip tablete. Ca sunt doar trunchiuri de ursulet.