O bucurie nu vine niciodata singura.
Ca va vad cu 24-FUNu’-n mana, voi unde ati petrecut Eurovizionu’? Pe mine m-a cucerit ideea de a petrece o seara de weekend la televizor. Ce club, ce muzici live, nimic nu bate Marea Revolutie Culturala de la Moscova. Cum la revolutie nu se merge de unul singur, ne-am strans un comitet intreg, marturisesc, cu intentia clara de a face misto. Ei bine, n-am apucat. Ceea ce-am vazut a fost atat de natural si napraznic datator de hohote de ras, ca n-am apucat sa ne valorificam sarcasmul intelectual decat in cazul catorva produse „artistice“ mai putin hotarate in identificarea cu ridicolul.
Ucrainenii in tinute de razboinici atenieni s-au calificat la prima categorie; moldovenii au ratat la mustata ideea de a face din Miorita un scenariu de striptis cu hora la bara; la romanca noastra a trebuit sa punem si noi osul ca macar sa radem de jalea ielelor. Nimic n-a egalat, insa, numarul norvegian cu solistul – copie perfecta a unui tanar analist politic autohton – inconjurat de trei brotacei care topaie in labutele lor atletice in timp ce doua doamne serioase le traverseaza pajistea. Si acum mai am lacrimi in ochi de la chestia asta. Normal ca am votat Norvegia. Drama e ca atunci cand a inceput numaratoarea voturilor am crezut ca Europa e plina de oameni cu simtul umorului care amendeaza, acordand nota maxima, kitsch-ului maxim. Ei bine, situatia e taman pe dos. Iar faptul ca la noi marele eveniment a fost comentat in direct NUMAI pe OTV m-a convins ca Romania este o oaza de bun gust in mijlocul unei Europe putrede.
Bun, acu’, serios vorbind, dupa o asemenea baie de prostie aveam nevoie de un dus sanatos. Mi-am incercat norocul duminica seara, la Fire. Optiune de succes: Oaia neagra – o trupa care si-a inceput aventura in cluburi de numai cateva luni – a reparat, cu britpopunkfunkul ei, tot ce-a stricat ditamai Eurovisionul. Multumesc pentru No Tv.