Mi-am cumparat cei mai mari covrigi din ultimii zece ani
Sunt cat un volan de Matiz. Sunt impletiti si ar fi ovali daca nu s-ar fi transformat, de grei ce sunt, in niste baghetele triple. Sunt niste covrigi de Brasov crescuti cu ingrasaminte. Recunosc, m-au hipnotizat cu usurinta. Ba chiar, in drumul spre birou, am observat vreo doua noi covrigarii care tenteaza cetatenii cu acest trofeu de patiserie: covrigul gigant de Brasov. Cand am ajuns acasa si i-am scos din punga, cei trei monstri se molesisera de tot. M-am asezat la birou, am dezasamblat unul si l-am molfait, enervandu-ma. Patiserul care a decis ca aceasta forma de covrig brasovean trebuie sa aiba sare doar intr-o zona restransa si foarte concentrata nu s-a gandit la utilizator. Gigantii aveau o portiune de cativa centimetri doldora de cele mai mari graunte de sare pe care le-am vazut tot in ultimii 10 ani. Intr-un graunte din ala de sare ar fi putut incapea un melc marin. Scandalos!
Cu al doilea covrig gigant in mana, ma intrebam daca exista cumva o modalitate eficienta de a-l consuma fara decorticare partiala. Sa-ti formezi mereu o mestecatura din 90% nesarat si 10% sarat e complicat si total aiurea. Atunci ce e de facut? Avem de-a face cu un aliment proiectat defectuos, care trebuie sa se intoarca la stadiul de prototip. Sarea ar putea fi presarata nemteste, rarut si uniform pe intreaga silueta a covrigului, nu sa se stranga in ea pe la colturi. Covrigul tip Brasov isi bazeaza sfidarea, cel mai probabil, pe cererea masiva de covrigi din Capitala, cerere pe care o satisface cu ura, zgariind gingiile consumatorilor. Lasa, covrigule de Brasov, ca se fac si covrigii de Buzau sau de Satu Mare mare!