Marea mahmureala nu e nici pe departe comedia anului, dar merge.
Trei barbati ajunsi la Las Vegas pentru o petrecere a burlacilor se trezesc a doua zi dimineata cu un tigru in baie, cu un bebelus pe cap, cu o masina de politie furata in parcarea hotelului, cu un mafiot chinez gol pusca in portbagajul propriei lor masini, fara nicio amintire din noaptea precedenta si, cel mai grav, fara mire. Au 24 de ore ca sa recompuna filmul pierdut al acelei nopti si ca sa gaseasca mirele.
Daca premisa e un ditamai carligul comercial, produsul in sine, intitulat Marea mahmureala (The Hangover), e decent – o contributie nu de top, dar peste medie, la genul acela de comedie americana care proslaveste (mai mult decat satirizeaza) infantilismul masculin. Povestitorii (regizorul Todd Phillips si scenaristii Jon Lucas si Scott Moore) lucreaza foarte ordonat – dezvaluirile, care sunt una mai wild decat alta (de exemplu, tigrul ala a fost furat de la Mike Tyson), sunt insirate pe parcursul filmului la intervale calculate superpunctual – si aceasta tehnica narativa care simuleaza panarama fara a cadea in ea, care lasa loc pentru ocazionala gura de aer, le permite celor trei actori sa-si sudeze bine bromance-ul (de la bro – frate si romance – poveste de dragoste). Personajele sunt tipuri familiare – un dentist sperios (Ed Helms), un ciudat ursos in infatisare, dar bland din fire (Zach Galifianakis) si un mascul pseudoalfa (Bradley Cooper) –, dar tipuri jucate solid, fara stridente, astfel incat sa fie in primul rand oameni si abia dupa aceea clovni. In pofida lui Tyson si a tigrului si a chinezului din portbagaj, nu exista nimic realmente inspirat in aceasta comedie: nu e o creatie, ci un produs industrial menit sa fie aruncat dupa folosire. Dar ca produs merge.