Luxten stinge Bucurestiul
Locuiesc pe o straduta din vatra veche a capitalei. Strazi croite la inceputul secolului XX, cu case tip, de cate doua niveluri, asa cum sunt majoritatea cladirilor din oras pana la granita cu marile cartiere de blocuri. De cateva luni, intr-una dintre casele vecine, a inceput sa se mute o familie, iar primul sosit in noul domiciliu a fost un caine lup frumos foc. Cand zici lup, zici si ca-i curajos. Lupul asta, insa, este mai degraba sociofil: iubeste compania si nu suporta singuratate. Or’, singura intalnire cu cate-un alt membru al familiei se petrece o data pe zi, cand i se da ceva de mancare. In restul zilei, catelul plange de ti se rupe sufletul. Dar cum este, totusi, ditamai lupul, plansul lui este un urlet continuu care intra in competitie cu concertele din Piata Constitutiei – care e la mai putin de un kilometru distanta. Concertele se termina pana la miezul noptii, catelul nostru rezista pana dimineata.
In alta ordine de idei, in acelasi decor de inceput de secol, luminatul stradal s-a sfarsit de mai mult de-o luna. Nu doar pe strada mea, ci si pe cea vecina, ca starea de bezna absoluta sa nu fie alterata de vreun bec rebel. Catinel, in locatari s-a trezit reflexul de cetateni si au inceput sa faca reclamatii. La inceput le-au facut la primarie, pentru ca in imaginatia lor primaria raspunde de starea orasului si de confortul cetatenilor. Cand s-au sinchisit sa raspunda, functionarii de la primarie au explicat ca e inutil sa reclamam la ei, pentru ca iluminatul stradal e inca din 1996 “externalizat catre SC Luxten Lighting SA Bucuresti.” La Luxten raspunde in doi peri o doamna care, o vreme, a refuzat sa inregistreze reclamatii pentru ca “nu sunt destule”! Apoi a inregistrat reclamatii, fara alt efect. In fata acestui raspuns, eu si vecinii mei ne-am simtit abandonati iar cea mai la indemana reactie a fost aia de caine lup: urletul. Iar cum bezna are avantajul ca lasa luna la vedere, acum avem si la ce urla.