De Citit : Editoriale

Cling!

| 31 martie

Ce e micro si iti provoaca ingrijorari macro?

Acum zece ani, cand ni s-a nascut primul copil, am facut cateva achizitii importante, tocmai cu aceasta ocazie. Ne-am luat mixer de bucatarie – „ca sa-i facem piure­uri si supe-creme“; aparat foto semiprofy – „ca sa-l pozam artistic“; eu insumi, ochelarist cu vechime, am trecut in acel an la lentile de contact – „ca sa nu-l sperii pe bebe“. Atunci ne-am hotarat sa schim­bam si masina (ceea ce s-a intamplat anul urmator) – ca sa ne transportam mai confortabil coconul. Probabil asa patim majoritatea (si nu numai cei din specia noastra): venirea primului copil ne impinge la ameliorari elementare, dar neconstientizate pana atunci, ale stilului de viata. Cuptorul cu microunde s-a inscris perfect in serie: cu el planuiseram sa incalzim laptele si alte alimente pentru copil, intr-un mod rapid si sigur. Si, cum se intampla adeseori, o data cumpa­rat, acest aparat dedicat copilului a devenit jucaria noastra de oameni mari. Am incercat sa gatim cu el toate felurile posibile. Stufosul prospect tehnic semana mai degraba cu o carte de bucate a viitorului, care ne imbia sa infrangem barierele rutinei culinare. Ne-am bucurat de un cuptor care, in chip miraculos, nu ocupa mult spatiu dar avea un platou incapator, cu dia­metrul maxim dintre toate cuptoarele. Astazi imi dau seama ca acest lucru nu era posibil decat daca peretii de tabla erau subtiri, simpli, deci periculos de nocivi. Ne placea sa ne zgaim pe ferestruica usii la punga de flori­cele, cum se umfla pe tavita rotitoare. Azi, cand aceste gemulete sunt acoperite cu vopsea protectoare, inconstienta noastra de atunci ne sperie. Nu ne-am pus nicio clipa problema ca acest mi­raculos factotum ar emite radiatii ne­sanatoase. Recunostinta fata de Zeul Progresului, pogorator de binefaceri, ne tocise cu totul simtul critic. Cine stie cate alte greseli de parenting am comis tot asa din entuziasm tehnologic?