De Citit : Editoriale

Cina cea de faima

| 03 noiembrie

Astra Film Festival, scena de film documentar si bal sindical

Cel mai important festival international de film documentar din jumatatea noas­tra de Europa s-a incheiat duminica. Masa si darul au fost judicios programate pentru sambata, la Casa Sindicatelor. Acolo au fost anuntati castigatorii celor cateva categorii de competitie, inclusiv marele premiat al festivalului. O fi important sa primesti asa un titlu? Daca judec dupa numarul filmelor (1000) care au fost expediate din toata lumea pe adresa festivalului si daca citesc numele catorva dintre membrii juriului – monstri sacri ai lumii filmului documentar – am inteles ca, pana la premiu, participarea la Astra Film Festival a devenit ea insasi o ravnita miza. Asta dupa 11 editii ale unui festival nascut din indaratnicia unui antropolog sibian – Dumitru Budrala – sustinut de harnicia vizionarei sale echipe. Altfel nici n-ar fi existat vreodata un festival inter­na­tional de film intr-un oras fara cinematograf.
Si acum, concret, problema de sambata: cum faci sa tii pasul cu fai­ma contemporana a unui festival care se desfasoara in decorul cu aroma comunista al Casei Sindicatelor? Ei bine, conceptul festivitatii finale din acest an a fost tocmai supralicitarea acestui paradox. Seara festiva a inceput cu o domnisoara foarte frumoasa si foarte talentata care a cantat „Fever“. Dupa care s-a tras cortina si ne-am pomenit in fata unei mese traditionale de bal sindical, asezata in U, cu fete de masa, vaze cu flori, cosuri cu fructe, cozonaci, carnati si vreo 30 de meseni jenati – membrii juriului, sponsori, notabilitati. Domnisoara talentata a interpretat cu egal sarm numele persoanelor pe care le invita pe scena – ca prezentatoare – si cover-urile dupa piese celebre – cand se metamorfoza in solista. Iar hazul homeric astfel starnit n-a subminat emotia premierilor. Uite, ca dovada, n-am uitat ca marele premiu a fost acordat filmului Z32 – o productie franceza in regia israelianului Avi Mograbi.