De Citit : Editoriale

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

| 02 februarie

Pana la urma, tara mea.
www.dob.ro
Imi doresc ca romanii sa-si iubeasca tara. Nu exagerat. Dar asa cum ar trebui sa-si iubeasca cercurile concentrice. Iubita, familia, orasul, Ardealul. Imi doresc ca romanii sa se iubeasca pe ei insisi, sa se inteleaga, in sfarsit. Imi doresc ca poporului roman sa-i creasca, prin regenerare, capul si inima pe care i le-au taiat cei care nu le-aveau. Imi doresc sa trecem cu bine prin criza. Imi doresc sa uitam complexul saraciei, ca sa ne ajunga ce ne e suficient.
Acum, inainte de noul an, imi doresc sa apara, de unde a stat ascunsa, o generatie de politicieni pe care sa-i putem admira. Nu pentru siretenie, istetime neslefuita, atitudine sterila de invingator si nu pentru disponibilitatea lor de-a face compromisuri ci pentru inteligenta lor, pentru educatia lor, pentru lupta lor de-a-si vedea invingatoare scopurile nobile si nu numele atat de comune, pentru pregatirea lor de-a primi, drepti, lovituri.
Imi doresc strazi pe care pot umbla copiii fara a fi muscati de caini, oamenii fara a fi injurati si femeile fara a fi umilite. Imi doresc sa ne spalam lutul asta trist de pe chipuri. Imi doresc sa invatam sa cantam. Imi doresc ca poporul asta sa aiba odata si-odata vieti sexuale normale, ca sa scapam de defularile triste de la paginile si orele cinci. Imi doresc autostrazi. Imi doresc, in sfarsit, politie. Imi doresc sa terminam o data curatenia, ca sa poftim linistiti, ca pe-un musafir, bucuria. Imi doresc sa am puterea sa ma resemnez. Imi doresc sa ne trezim o data, ca s-avem si noi un somn mai linistit.