De Citit : Editoriale

Cainta

| 18 aprilie

Sta la o bere, in crasma cea mai nenorocita de pe Gabroveni. Ar trebui sa se sumeteasca, dar stie lectia: umilinta, umilinta suprema. Nu te sumeti, pacatul orgoliului intuneca mintea. Totusi, ocheste un suflet nevinovat. Toata amaraciunea lumii se stransese pe capul lui, in capul lui, in inima lui luminoasa… Orice lupta cu ingerul intunecat al geloziei e o infrangere dureroasa, de neevitat. Dar azi va castiga batalia.
— Inchipuie-ti, domnule…Luni si luni de zile – aceeasi idee fara trup. Aceeasi intoarcere a situatiei pe toate partile. Iata faptele. Ce-ai zice dumneata daca, din senin, din iarba verde, te prinzi? Un zambet visator, un oftat in somn, o roseata pe spate acolo unde nici chilotul, nici sutienul, nici curelusa nu au cum sa lase vreo urma. Cu ce seamana? Cu o zgarietura de barbat, ptiu, duca-se pe pustii!
Imposibil de evitat – o laba paroasa, murdara, cu unghii murdare (dar expresiv virila) se strecoara printre gandurile barbatului si o cuprinde. Pe la spate. Acoperind semnul la milimetru. Un ghem, acelasi ghem exploziv de furie i se desface in mate. Cinstit vorbind, ea a meritat-o si si-a luat-o.
Devenise obraznica. Il infrunta. De o mie de ori semnul infamant sa o brazdeze! De o mie de ori sa i se-ntoarca insutit. I-a dat. Cum, cu ce a nimerit. A invinetit-o. Pai, daca a intarziat fara motiv – ce motiv o fi si ala ca s-a plimbat fara niciun scop? Inventii! Nimeni nu e lipsit de scop. Cand a plecat in delegatie cu turma de handralai. „N-ai putut sa refuzi?“ „Nu.“ Si da-i. Sa tina minte! Dar sentimentul irepresibil al rusinii si al indoielii rasturna de fiecare data situatia. Nu, femeile nu invata. Asta s-a intamplat cu mult timp in urma.
Intre timp, el, Ionut l-a descoperit pe Dumnezeu. A invatat gafaind lectia iubirii. Si s-a luminat, brusc, de parca l-ar fi palmuit o aripa de foc ingereasca. Decazuse. Decazusem, domnule, cum sa lovesti un suflet nevinovat? Caci ce e sufletul muierii altceva decat un fluture pe lampa? Dar s-a putut intoarce in lumina, nu, nu lumina de lampa. Se va schimba. S-a schimbat fundamental. Intoarce si obrazul celalalt! Asa vom schimba lumea. Am traversat, la pas, drumul blandetii. Pildele ii veneau pe limba ca apa. Pacea ii coboara in suflet. Stand amandoi la o cafea de impacare, am vazut-o, azi, punand picior peste picior. Si diavolul, cu limbi de foc si cu copite de tap, mirosind a hazna, dar viril, seducator si implacabil, a iesit de sub fustele femeii…
— Tu-ti mortii ma-tii de curva, asa deci?
Si da-i, si da-i. Norocul ei, vecinii, c-au sarit. Las’ ca am eu ac de cojocul lor.
Crestinul care-l priveste din celalalt capat cade pe ganduri. Sovaie. Pare foarte impresionat. Si solidar. Apoi se ridica, apoi cade pe ganduri si, cu un efort suprem, boraste tot. Apoi adoarme in zeama. Doamne, cum de-i mai rabzi? M-a stropit!