Proiectele lui Ceausescu. Chiar si dupa 20 de ani Bucurestiul continua sa fie macinat de marile proiecte ale lui Ceausescu. Acolo unde a reusit sa se impuna (vezi Casa Poporului si imprejurimi), locurile au ramas nefunctionale si consumatoare de bani.
Unele au fost adoptate de noile institutii democratice, care se raporteaza, subconstient, la oameni ca Ceausescu, folosindu-i mostenirea. Marile proiecte de infrastructura (dintre care unele sunt reluate acum – vezi viitorul mare bulevard Berzei), cum ar fi inelul median ca sosea de viteza prin centrul orasului, aeroportul din sud sau canalul Bucuresti-Dunare, au ramas ca un virus ucigator pentru modernizarea orasului.
Este greu sa te faci auzit in marea masa de experti care explica ce marete sunt lucrarile pe care raposatul n-a mai apucat sa le faca. Ei par sa nu vada un lucru esential: logica oraselor lumii s-a schimbat, iar urbanismul ce promova infrastructura mare, pentru masini, in detrimentul spatiului public, a esuat si el.
Costurile greselilor anilor ‘70 au fost foarte mari, dar orasele bogate ale lumii au reusit sa le recupereze. Noi construim in 2010 structuri ale caror replici au fost deja daramate in marile capitale in ultimii 10 ani. Acolo, au avut curajul si puterea economica s-o faca. Urbanismul se intoarce catre spatiul public, catre om si ceea ce-l face sa se simta bine in oras.
Gandirea la scara umana, pietonul, biciclistul si transportul in comun sunt instrumentele dupa care se croieste orasul viitorului. In tot acest timp, noi reincalzim o ciorba sleita de mult timp, pe care o ridicam la rang de cina rafinata (citeste: infrastructura moderna). Dar tot avem ceva, macar suntem unici; cand toata lumea cauta solutii ieftine si cu impact in aceasta lume crizata, noi vom fi saraci cultural si spiritual, dar intr-o lume de betoane.
Poate nu va dati seama, dar acolo sunt banii si mai ales sanatatea copiilor vostri. Probabil nu va pasa, pentru ca va imaginati ca vom pleca cu totii din Romania. Oare?!