Avem seturi de masuri anuale care impun extragerea banilor din posesia omului. Avem unele cheltuieli pe care nu ne dam seama ca le facem. Gen borduri, gen campanii electorale, gen.
Altele sunt mai vizibile. Avem de platit RCA-ul, taxe, impozite pe care daca le sari, primesti amenda. Acum se anunta si altele: vom fi obligati sa ne asiguram casele, soferii neaparat sa-si puna cauciucuri de iarna, daca nu – vor plati un tribut mai mare la stat. Sunt foarte bucuroasa si multumesc pentru conditiile minunate. Dar si mai incantata as fi daca ni s-ar crea alte constrangeri.
De ce de exemplu nu ne obliga sa citim tot asa, anual, o carte valoroasa? De ce nu ni se impune sa avem cate-o auditie de muzica clasica pe saptamana sau macar un concert de gen pe an? De ce nu se creeaza un comitet care sa ne admonesteze daca nu invatam cate o poezie importanta in fiecare an?
De ce nu suntem obligati sa sondam in trecutul teatrului romanesc, sa mai stie si copiii de azi cine-au fost Sica Alexandrescu, Birlic, Cotescu, Patrichi? De ce nu ne obliga sa vedem lucrarile celebre ale artistilor plastici din lume zilnic la metrou sau pe strada? De ce nu suntem constransi sa plantam fiecare una bucata copac pe an? De ce nu ni se da amenda ca nu stim cine e Hamlet?
De ce nu ne ard la buzunar daca facem dezacorduri gramaticale? Daca nu dam o mana de ajutor vecinului? Daca nu deosebim vioara de clarinet? Daca nu dam de mancare orfanilor? Daca strivim musuroaie de furnici? Daca nu stim opera lui Brancusi?
De ce nu ne iau pe sus cu potera daca dispretuim batranii? Daca nu l-am descoperit pe Charlie Chaplin? Daca nu facem adaposturi pentru caini? Daca nu ingrijim pamantul? Daca aruncam ambalajele ciocolatelor pe jos?
S-ar putea strange bani frumosi la buget si mai frumosi am fi noi.
Hai gata. Destul cu aberatiile.
Ma duc sa-mi cumpar cauciucuri.