Daca n-ar fi invizibilitatea, n-am percepe diferenta dintre fiinta si nefiinta. Dar te pui cu nevazutul?
La capatul Pantelimoniului, exista, ca in mai toata periferia bucuresteana, un "geamuri multe". Nu-i dam numele, ar fi nedrept, am jigni o intreaga generatie de geamuri multe, toate la fel de valoroase, degraba risipitoare de gologani maruntei si nevinovati si care aluneca, transformati in lichide spirtoase, pe gartanele fierbinti si pofticioase ale clientilor. De la geamurile localului nostru se vede campul. Si o macara uitata din vremea lui nea Caisa, pe unde orasul trebuia sa smulga pamantului civilizatie si progres. Acum a ramas macaraua, de care se leaga toate injuraturile patronului. Spre deosebire de localul lui, patronul nostru are nume, nea Tomita. E foarte mandru de el. Se trage de la marele nea Tomita, cel care, fie-i tarana usoara, a dat si va da clasa tuturor nimuricilor actuali care n-au umor nici cat negru sub unghie. E clar. Nea Tomita se apropie de 60 de ani. Dublul Antoniei, fata care serveste. Hm, aproape dublul, pentru ca, desi are coada de cal galbejita, sarafan scurt si lucios, tate "impinse", Antonia e gata, si ea, sa salte bariera celor 40 de ani. In spate, la maneta si la poante neinspirate, transpira Spiridon. Spiridon e varianta adolescentina a chelneritei. Vopsit cu suvite, cocalar in trening Nike, gata de orice faradelege sau fapta crestineasca, Spiridon stie ca pe el si numai pe el l-a ales pronia sa mantuiasca lumea. Intre timp, se speteste la dozatorul de bere. Localul ar fi, prin urmare, un clasic "geamuri multe", daca aici nu s-ar infrunta seara de seara cei doi eroi ai cartierului.
Poetul (contabil) Anastase si filozoful (zidar) Popescu. Aici e bataia pestelui! Ca acum:
– Diferenta dintre invizibil si nevazut, incepe Popescu…
– Aiurea, il intrerupe Anastase, stai sa vezi…