De data asta nu plecam nicaieri. Stam in Bucuresti si ne ducem cu bicicleta pana la sectia de votare.
[email protected]
Imi place proiectul lui Oprescu, ala cu autostrada suspendata, care sa traverseze Bucurestiul de la nord la sud. Am vazut la nemti cum functioneaza si cea mai tare chestie e ca, de la inaltimea masinii tale, te poti uita in bucatariile alora de la etajul 3. Un alt avantaj al autostradei suspendate e ca, in caz de accident, nu exista pericolul sa intri in trunchiurile copacilor de pe marginea drumului. Ci, dimpotriva, direct in coronament, ceea ce-ti sporeste sansele de supravietuire. In calitate de medic, domnul Oprescu nu poate fi, asadar, decat un mare fan al autostrazilor suspendate. Iar ca director de spital e pe deplin constient ca, daca echipa de constructori e sanatoasa si cu analizele la zi, nimic nu poate sta in calea pilonilor de sustinere care vor impanzi orasul cum o faceau odata stejarii din codrii Vlasiei, pe nedrept uitati: "Avem de facut doar 25 de km de autostrada, iar strainii fac un kilometru intr-o luna; rezolvam problema in doi ani".
Sigur ca singurul proiect major de fluidizare a traficului propus are si punctele lui slabe. In primul rand, nu e foarte clar cine detine aerul de sub autostrada suspendata (caci de pamant nu mai poate fi vorba). Ar trebui lamurita problema, transparent, inca din faza de proiect, pentru a fi evitate mismasurile imobiliare de genul Stefanesti. Apoi, ar mai fi problema inaltimii, insuficient detaliata. Mergem pe standardul clasic, nemtesc, sau, dimpotriva, incercam sa ne urcam cu autostrada pana spre etajele superioare ale blocurilor noi de pe margine, s-o terasam putin si s-o dotam cu alei de acces la terasele apartamentelor de tip penthouse? Ma gandesc ca, in cazul asta, as vota cu domnul Oprescu si mi-as cumpara si eu unul. Am auzit ca milionarii din strainatate fac cateva sute de mii de euro intr-o luna. Rezolv eu problema in 200 de ani.