Ciclul viata, moarte, teve.
Nu m-am mai uitat demult la televizor la emisiuni de stiri. M-am gandit ca prea ne marcheaza viata, ne-o pecetluiesc, parca ne-o si dirijeaza. Sa stau cu prietenii mai mult, sa-mi vad de apucaturile mele, micile bucurii, briz-briz-urile de zi cu zi sunt mai amuzante si mai suculente. E prea multa moarte, servita asa, fara menajamente, e reala si aproape. Mai bine vad filme, macar acolo e fictiune, ma gandeam. Dupa ce am vazut „Milk“ si „7 Pounds“ am dedus – a cata oara – ca nu exista film bun care sa nu contina putina moarte, macar un strop, si m-am lasat si de filme pe moment. Nu caut sa evit subiectul, nu ma tulbura intr-un mod nefiresc, doar ca e prea mult. Mereu prezenta moartea asta. Daca vrei sa vorbesti despre ea, sa afli gandurile inghesuite undeva intr-un colt al mintii noastre, nimeni nu dezvaluie franc ce-i starneste asta, toti sunt ofensati, se feresc, vai, dar nu gasim alt subiect, vai dar ce-am devenit morbizi, vai, sunt superstitios, brrr buhuhuu. Nu se discuta. E subiect nedorit. Mai bine hai sa vorbim de teve. Ati vazut aseara… da, saracu’, da, saraca, da, ce oameni, Doamne, ce societate, unde o sa ajungem, e mai presus de intelegere, chiar nu se mai poate. Zic, ce-o fi fost la teve, ia sa ma uit la stiri, ca prea sunt pafarista. Si am vazut. In Romania, la Brasov au murit de glont trei oameni nevinovati, iar in Ungaria a mai murit de cutit un tanar, un sportiv roman, un alt nevinovat. Lumea se cutremura si urmareste mai departe. Nimic nu se face, nimic nu ne mai ingrijoreaza intr-atata incat sa vrem sa schimbam asta. E normal, ce vrei, au crescut copiii care devorau filme cu monstri razbunatori odata cu lapticul. Dar suntem o societate informata. In alerta mereu. Cunoastem ce ni se-ntampla. Totul e sub control. Dar oare stim ca am murit deja? Ca doar nu asta e viata.