Iar la cap sa-mi pui/ Fluieras de fag,/ Mult zice cu drag!
Versurile din motto nu apartin brasovenilor de la Aria Urbana. Dar nici cu ei nu mi-e rusine. O sa va explic, dar, inainte, vreau sa ma eliberez de impresiile de martea trecuta, din Silver Church: au cantat Discoballs si Aria Urbana. A inceput aripa Discoball-izata din Travka – Alexei (synth/sampler), Mizdan (bas) si Cristi (tobe). Sunt asumati de familia electro, cu particularizari stilistice excesive: trip-hop, dub, drum’n’bass etc.; ei insisi simt nevoia simplificarii si se autodenunta ca "liquid-funk". Impresia mea este ca teritoriul electro este o provocare severa pentru artistul in cautare de identitate.Nu e usor sa-ti lasi amprenta pe sunete citate de sampler. Ei bine, priviti din sala, Discoballs exista: o data prin ostentatia cu care nu sunt Travka si, apoi, pentru ca sunt un generator de optimism funky. Manifestul Ariei Urbane este transant: fara concesii. Unicitatea lor – cu tot electro-ul din background – sta in agresivitatea cu care traseaza granita accesibilitatii limbajului. Textele lui Toni (e hazliu sa le cauti folosind „lyrics“!) spun „la revedere“ tuturor romanilor care nu inteleg ce inseamna sa traiesti „incarcerat in moralitate“. De aceea m-a frustrat ca, marti, dupa ce-am auzit foarte bine Discoballs, cuvintele Ariei mai mult s-au ghicit decat auzit. Si acum despre „Dor“: mesajul piesei reia irefutabil, paradigma mioriticei resemnari. „Iar la cap sa-mi pui/fluieras de fag,/mult zice trip-hop cu drag“. Asta in timp ce, la nici 100 de metri de locul in care Aria Urbana isi canta „Dor“-ul, se petrece o crima urbana: monstruozitatea ceausista „Casa Radio“ e pe cale sa devina monstruozitatea consumista „Dambovita Center“. Cine prefera actiunea in locul resemnarii, e asteptat luni, 16 februarie, la ora 3pm, cu plecare de la Casa Radio, intersectia Splaiul Independentei cu Stirbei Voda.
P.S. detalii la www.bucurestiulmeu.ro
[email protected]