Tate Triennial
Nu stiu de ce, dar am cumva impresia ca termenului in cauza ii va expira validitatea pana spre sfarsitul Trienalei de la Tate Britain (3 februarie – 26 aprilie), desi nu cred ca ar fi cu totul riscant sa-i recunoastem succesul temporar, fie si pentru ca wikipedia il listeaza drept new entry incepand cu luna februarie. Lansat ca manifest de catre curatorul si criticul de arta francez Nicolas Bourriaud – „taticul“ esteticii relationale – „altermodernismul“ este propus drept tema a celei de-a patra editii a celebrei trienale; radacinile termenului sunt insa de identificat in prelegerea sustinuta de Bourriaud in 2005 in cadrul simpozionului organizat de asociatia de arta din Australia si Noua Zeelanda: artistii secolului XXI, sustine teoreticianul, se afla in cautarea unei noi modernitati, miscare bazata atat pe o creolizare a culturilor, cat si pe ambitia de a produce singularitati intr-o lume tot mai standardizata. „O viziune pozitiva asupra haosului si a complexitatii“. „Postmodernismul a murit“ este titlul sus-numitului manifest, ale carui sase paragrafe indica felul in care noi toti suntem afectati de sporita viteza a comunicarii, de noul universalism cladit pe traducere si subtitrare, si aproximeaza maniera in care artistii raspund unei perceptii globalizante. Migratie, exil, dislocare, relocare, labirinturi traversate haotic, circulatie rapida a informatiei, a bunurilor si serviciilor, hibridizare, multiculturalism si identitate: introdusa printr-o serie de „prologuri“ (evenimente desfasurate de-a lungul unei intregi zile si incluzand conferinte, performance-uri, proiectii de film, dezbateri), hibrida expozitie de la Tate Britain prezinta lucrari de Franz Ackermann, Tacita Dean, Subodh Gupta, Joachim Koester, Olivia Plender, Marcus Coates si Simon Starling, printre altii.
[email protected]