Fratii Coen revin.
In noua comedie a fratilor Coen, Citeste si arde, doi instructori de fitness (Frances McDormand si Brad Pitt) gasesc un CD care li se pare plin de secrete de stat. De fapt, CD-ul nu contine decat memoriile unui modest ex-functionar de la Central Intelligence Agency (John Malkovich). "Dezvaluirile" lui nu valoreaza nimic nici ca moneda de santaj, nici ca marfa pentru agenturile straine, dar asta nu-i impiedica pe cei doi sa-si piarda unul viata, altul doar mintile din cauza lor, si nici sa tarasca dupa ei, in moarte sau in nebunie, alte cateva personaje. Citeste si arde poate fi privit ca o parodie a filmelor de spionaj, dar nu spionii (cinematografici sau reali) ii amuza pe Coeni. Ce-i amuza pe ei e insasi notiunea de CIA – nu institutia in sine, ci ideea ca in aceasta lume, pe care ei o vad guvernata de prostie, exista undeva o "agentie centrala de intelligence": conceptul asta e cel mai amuzant lucru din film. La nivel neconceptual – adica la nivelul lucrurilor concrete care fac o comedie -, nu sunt sigur ca filmul e prea amuzant. Ca si in alte filme ale lor, mai ales in Fargo, Coenii ne arata prostia si egoismul in actiune intr-o lume fara sens, dar, in Fargo, mecanismul farsei e suficient de simplu pentru ca tot ce se intampla sa para natural – pentru ca actiunea prostiei si a egoismului sa para intr-adevar libera -, pe cand aici exista coincidente fortate care tradeaza manariile autorilor si se simte placerea lor de a-si lichida personajele in mod arbitrar. Poate ca va vor amuza actorii – Pitt si McDormand in rolurile lor de prosti, George Clooney in rolul unui paranoic super-promiscuu -, dar combinatia dintre jocul lor caricatural, bazat pe ticuri, si raceala "clinica" a stilului de filmare, e mai curand lugubra.