sau despre capitalismul socialist.
Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu, Editura Humanitas. Gheorghe Florescu a fost pana cand a intrat la puscarie (o condamnare de 11 ani, din care a executat numai vreo 3) a fost, ziceam, gestionar al unui magazin de coloniale. Tot ce era bun in Bucurestiul anilor ’70 se gasea in magazinul lui de pe Hristo Botev 10. Dar s-o luam pe indelete. Inca de cand era un pustan lui Florescu i-a placut comertul si si-a dat repede seama ca in comertul socialist exista, daca esti destept, si el nu era prost deloc, oportunitati uriase. Asa ca dupa ce a ucenicit pe langa doi armeni unsi cu toate alifiile, Ohanes Aznavurian si Avedis Carabelaian, ambii gestionari ai unor magazine celebre in epoca, invatand de la ei cum se pregateste o cafea adevarata, s-a simtit in comertul socialist ca pestele in apa.
Pentru inceput s-a angajat la Agentia de import, agentie prin care intrau in tara minunatele produse la care visa orice roman. Si-a facut relatii solide acolo, relatii care ii vor fi fi mai mult decat folositoare in viitor, apoi a preluat magazinul lui Avedis din Hristo Botev 10. In scurt timp magazinul a devenit celebru, mai ales din cauza cafelei Avedis, pe care Florescu o prepara singur, dar si din cauza produselor din import pe care le primea preferential de la Agentia de Import. A inchiriat o garsoniera care era chiar in spatele magazinului si acolo isi servea clientii, actori, scriitori, medici, universitari, cu cafea si coniac frantuzesc. Dadea spaga in toate partile si afacerile mergeau ca unse, asa ca s-a extins si bine a facut. Ceausescu hotarase sa se importe cat mai putin, nu se mai gasea nimic, dar Florescu avea de toate: vindea marfa pe care medicii o primeau de la pacienti. Pe urma a venit arestarea… O carte pe care merita s-o cititi.