De Citit : Editoriale

Actiune pura

| 04 august

Angelina Jolie reda sens obositei sintagme „monstru sacru“ intr-un film de actiune nu prea original (The Manchurian Candidate combinat cu seria Bourne), dar curat facut.

Atunci cand un spion rus tradator le dez­valuie americanilor ca agenta lor, Evelyn Salt (Angelina Jolie), nu e de fapt agenta lor si nu e nici macar americanca, ci e o rusoaica infiltrata de cand era copil in societatea americana si programata tot de-atunci sa asasineze presedinti – din momentul acela, singura sansa a lui Salt e sa se ascunda pana va reusi sa-si probe­ze inocenta. Dar este ea oare inocenta? In principiu nu prea ar fi loc de suspans in privinta asta (doar o joaca Angelina), dar una dintre surprizele placute ale filmu­lui Salt este ca realizatorii nu se grabesc sa ne asigure ca eroina are intentii bune; si, chiar daca intentiile ei ar fi bune, tot ar ramane o persoana care a mintit toata viata, o persoana capabila sa asiste impasibila la asasinarea sotului ei, o persoana in care sentimentele umane obis­­- nuite, daca mai exista, sunt foarte greu accesibile.

Spre deosebire de Bourne, asasinul amnezic jucat de Matt Damon in populara serie care a constituit principalul model pentru Salt, ea nu-si ia aproape niciun pic de timp ca sa-si cotrobaie prin suflet, ca sa-si asigure publicul ca totusi are vulnerabilitati. Unii spectatori o vor gasi prea rece, dar tocmai raceala asta face din Salt unul dintre cele mai bune roluri ale lui Jolie, permitandu-i sa-si arate stofa de monstru sacru in sensul greu al sin­tagmei – sensul pe care-l avea la Greta Garbo si la Marlene Dietrich. In pofida relativei sale lipse de ambi­tie, extravagant de neplauzibilul Salt e un film de actiune mai bun decat Inception: nu face psihologie rudimentara, nu ne explica in permanenta ce vedem, iar scenele sale de actiune, desi neoriginale, sunt puse in imagini (de regizorul Philip Noyce) intr-un mod mai lizibil.