Angelina Jolie reda sens obositei sintagme „monstru sacru“ intr-un film de actiune nu prea original (The Manchurian Candidate combinat cu seria Bourne), dar curat facut.
Atunci cand un spion rus tradator le dezvaluie americanilor ca agenta lor, Evelyn Salt (Angelina Jolie), nu e de fapt agenta lor si nu e nici macar americanca, ci e o rusoaica infiltrata de cand era copil in societatea americana si programata tot de-atunci sa asasineze presedinti – din momentul acela, singura sansa a lui Salt e sa se ascunda pana va reusi sa-si probeze inocenta. Dar este ea oare inocenta? In principiu nu prea ar fi loc de suspans in privinta asta (doar o joaca Angelina), dar una dintre surprizele placute ale filmului Salt este ca realizatorii nu se grabesc sa ne asigure ca eroina are intentii bune; si, chiar daca intentiile ei ar fi bune, tot ar ramane o persoana care a mintit toata viata, o persoana capabila sa asiste impasibila la asasinarea sotului ei, o persoana in care sentimentele umane obis- nuite, daca mai exista, sunt foarte greu accesibile.
Spre deosebire de Bourne, asasinul amnezic jucat de Matt Damon in populara serie care a constituit principalul model pentru Salt, ea nu-si ia aproape niciun pic de timp ca sa-si cotrobaie prin suflet, ca sa-si asigure publicul ca totusi are vulnerabilitati. Unii spectatori o vor gasi prea rece, dar tocmai raceala asta face din Salt unul dintre cele mai bune roluri ale lui Jolie, permitandu-i sa-si arate stofa de monstru sacru in sensul greu al sintagmei – sensul pe care-l avea la Greta Garbo si la Marlene Dietrich. In pofida relativei sale lipse de ambitie, extravagant de neplauzibilul Salt e un film de actiune mai bun decat Inception: nu face psihologie rudimentara, nu ne explica in permanenta ce vedem, iar scenele sale de actiune, desi neoriginale, sunt puse in imagini (de regizorul Philip Noyce) intr-un mod mai lizibil.