sau cu ce te mai poti distra intr-o dictatura
Sigur ca oamenii traiesc in tari conduse de dictatori. Se mai si canta, se face sport la greu, oamenii se indragostesc, tra-la-la. In plus, Havana este una dintre cele mai romantice capitale a unui regim dictatorial, ceea ce ar putea explica optiunea unor cineasti de a o alege ca decor pentru un film. Orasul ca orasul, da’ sa vezi cubanezii ce decor fain is! Si fetele, si baietii. Si uite ca 7 mari cineasti s-au hotarat sa faca un film in Havana. Un film "vandut" publicitar de vreo doua luni si pe la noi.
Andrei Gorzo i-a tras, nu de mult, o cronica in 24 FUN: "o colectie de crochiuria…asponsorizate de o marca de rom si semnate de sapte distinsi cineasti". Intre ei, cel mai cunoscut in Romania este Emir Kusturica. Fimul se balaceste intr-un registru frivol, cu exceptia – zice Gorzo – palestinianului Elia Suleiman care "se ridica deasupra traficului cu stereotipuri".
Oricum, cu tot cu plusul de valoare adus de Suleiman, participarea cineastilor la un obscen act de propaganda a unei dictaturi este de neiertat. Cuba este singura tara latino-americana care mai reprima violent orice forma de dizidenta politica. In chiar aceste zile in Cuba sunt activisti detinuti si activisti in greva foamei ca semn de protest, ziaristi independenti care-si risca libertatea ca sa informeze (pe ascuns) cubanezii din diaspora despre crimele regimului – asta intr-o tara in care, in mileniul 3, cetatenilor li se refuza accesul la internet! Evident ca nici un cineast din buchetel nu face vreo aluzie la Jorge Luis García Pérez Antúnez care a inceput o greva a foamei pentru a cere eliberarea lui Jorge Vázquez Chaviano si a lui Misahel Valdés Díaz – activisti ai Frontului Orlando Zapata.
Nici nu si-ar permite cat timp filmul e sponsorizat de firma care produce Havana Club – controlata de stat. Daca drepturile omului conteaza pentru voi, dedicati dizidentilor cubanezi un mic boicot – refuzati 7 zile in Havana.