Evenimente : Teatru

Moliendo café

Spectacolul Moliendo café s-a născut din improvizațiile actorilor care s-au desfășurat sub îndrumarea artistică a regizorului Silviu Purcărete și care au ca temă cafeaua și lumea de arome și senzații pe care aceasta o evocă. „Cafeaua, ca şi teatrul, sunt două gratuităţi absolute şi indispensabile – adică nu folosesc la nimic, dar toată lumea le foloseşte”, argumentează regizorul. Secvențele din spectacol au fost concepute de către trupele reunite ale TGST și ale Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely”. Pentru a depăşi barierele comunicării verbale, spectacolul foloseşte limbajul corporal ca mijloc principal de expresie.

„O lume de arome care invită la reverie și la fantezie, face trimitere la unele spaţii şi momente pe verticala şi pe orizontala civilizaţiei, evocă trăiri, comportamente, situaţii umane-reper, recuperînd chiar unele formule din arsenalul propriu fabulos al acestui uriaş creator care este Silviu Purcărete, al acestui vrăjitor al scenei. Spiritul ludic la superlativ, spiritualizat şi rafinat, dezvoltat pe o savuroasă şi sinuoasă scală este filonul de rezistenţă al acestui spectacol, unde directorul de scenă şi i-a apropiat în procesul creativ pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli.” (Mariana Ciolan în: Revista Teatrală Radio)

„Ca să aduci un omagiu cafelei, într-un spaţiu cum e cafeneaua, trebuie să te inspiri din diferite culturi. Aşa au făcut cei ce s-au implicat în acest spectacol: te induc în atmosfera cafenelelor pariziene, de pe Sant Germain des Prés, bunăoară, căci aşa cum spunea Vasile Şirli, a făcut “o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor ’50-’60”, enumerând titlurile cântecelor cântate de BB, titluri ce reprezintă textul în franceză cântat de actorii din spectacol; te induc în faimoasele cafenele „Puşkin” – cântându-se o minunată romanţă de Dunaievski – sau în cele din Argentina… Nu lipseşte un citat din „Moliendo Café”, nu lipsesc referinţe la “Zece negri mititei” – bineînţeles cu muzica respectivă, nu lipseşte muzica originală…” (Maria Sârbu în: Ziarul Metropolis)