Evenimente : Teatru

Cui i-e frica de Virginia Woolf?

Cui i-e frica de Virginia Woolf?, de Edward Albee, luni, 26 iunie 2017, de la ora 20:00, la Godot Cafe Teatru.

Un spectacol de Mariana Cămărașan și Alexandra Penciuc.
Cu: Florina Gleznea, Ionuț Grama, Sînziana Nicola, Emil Măndănac.
Traducerea: Ionuț Grama.

Spectacol nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2009 – Debut (Florina Gleznea și Ionuț Grama)
O noapte ca oricare alta. O petrecere târzie. Cu wisky și brandy, jocuri și glume, flirturi inofensive, povești amuzante, dans, secrete murdare, cărți beție ratare voie bună cruzime provocări violete violență adevăr iluzie frică… Martha și George vă așteaptă.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?” este una dintre cele mai amuzante și mai tulburătoare radiografii ale mitului „familiei perfecte”. George (Ionuț Grama), profesorul de istorie și Martha (Florina Gleznea), exuberanta sa soție și fiica șefului universității, se întorc acasă după o petrecere. Dar noaptea abia începe, iar publicul devine prizonier în casa celor doi și martorul unui șir de „jocuri și glume”, în care barierele anduranței vor fi testate iar demonii vor ieși la lumină. Pentru că Martha i-a invitat la ei acasă pe noii veniți în campusul universitar, blondul Nick (Emil Măndănac) și naiva lui soție, Honey (Sînziana Nicola). Ceea ce urmează va demonstra că nimic nu e mai irezistibil și mai terifiant decât cruzimea și că adevarul și iluzia pot spune uneori aceeași poveste.

Producția, dublu nominalizată la Premiile UNITER în 2009 (Cel mai bun debut – Florina Gleznea și Ionuț Grama), beneficiază de cea mai tânără distribuție care a interpretat rolurile titulare pe o scenă profesionistă și de noua traducere oficială necenzurată și savuroasă a textului original. Regia și scenografia sunt semnate de Mariana Cămărășan și Alexandra Penciuc („Amalia respiră adânc” și „Rabbit Hole” la Teatrul Act, „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva” la Teatrul Odeon).

Durata: 2h 30 (cu pauză). Preț bilet: 35 lei.

Spectacol interzis persoanelor sub 16 ani!

CRITICĂ
” ​Pentru ca e un text magistral, în mâinile a doi actori pentru care „magistral” poate părea un cuvânt prea mic – Florina Gleznea și Ionuț Grama. Pentru că te va face să râzi cu lacrimi în sală, dar angoasele te vor urmări mult timp după ce vei ieși pe ușa teatrului. Pentru că dă un aer de Broadway unei săli de teatru din București. Trebuie să vezi „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”  Alina Neagu – Hotnews.ro, 2011.

„[La teatru] aș vrea să te trimit acum. Pe tine, cel ce mergi la teatru ca să fii atins. Ca să judeci și/sau să ai un feed-back la propria judecată. Ca să te bucuri și/sau să suferi de o descoperire nouă… Ca să simți. Cine ești, de unde vii, încotro te duci… Să simți mai mult, mai intens, mai comprimat…. Atunci du-te la „Cui i-e frică de Virginia Woolf” […]. O extraordinară echipă, atât de tânără…. Căreia mijloacele artistice i-au permis să transmită trăirile, durerile, răvășirile cuplului matur atât de zbuciumat, atât de adevărat zugrăvit de Albee…. Sper ca marele dramaturg să poată vedea cumva, cândva, probabil cel mai tânăr grup de artiști ce i-au pus piesa în valoare. În Valoare.  Voicu Rădescu – 24 FUN, februarie 2009.

„Ce m-a dat însă cu adevărat peste cap au fost actorii. Îşi asumă fiecare gest, înţeleg sensurile cuvintelor pe care le spun, nu e nici o clipă în care să dea impresia că „se prefac”, nu fac şmecherii şi nu caută alibiuri, nu stau pe margine. Trăiesc personajele, le înţeleg, le integrează poveştile în viaţa lor, convieţuiesc cu ele. Mă conving, mă emoţionează, mă ţin pe scaun aproape trei ore (habar nu am când au trecut, nici măcar în pauză nu m-am uitat la ceas) şi mă fac să îi aplaud din inimă la final. […] Un spectacol făcut cu multă dragoste şi atenţie de către echipa lui şi o bucurie pentru spectatori.”   Răzvan Penescu – Agenda Liternet, octombrie 2007.

„Regia discretă, inteligentă, lucrează numai pe accente, lăsând întâietate forței copleșitoare a textului. Patru actori tineri se confruntă cu un text atât de consistent, cu riscul enorm de a se gârbovi sub greutatea sa. Dar nici vorbă! Spectacolul e dovada pe viu a faptului că teatrul clasic, cu interpreți care știu să se pondereze și să-și dozeze farmaceutic trăirea (bleah, ce concept antipatic pentru spectatorul contemporan!) are același efect infailibil ca pe vremea tragediei grecești. „Cui i-e frică de Virginia Woolf” rămâne unul dintre spectacolele […] la care aș visa un abonament pe viață. Ca să-mi aduc aminte prin ce m-a fascinat întâi și-ntâi teatrul.  Cristina Rusiecki – revista CULTURA, noiembrie 2008.

„Mariana Cămărășan demonstrează că știe să construiască scenic personaje și situații solide și, îndeobște, nuanțate, să plaseze accentele tensionale necesare și să lucreze cu actorii.”   Alice Georgescu – Ziarul Financiar, 2 mai 2008.