Cea mai puternică, de August Strindberg, vineri, 18 noiembrie 2016, de la ora 19:00, la Teatrul De Comedie, Sala Noua.
Traducerea – Carmen Vioreanu.
Doamna X – Mihaela Teleoaca.
Doamna Y – Antoaneta Cojocaru.
Un spectacol-laborator condus de: Antoaneta Cojocaru.
Scenografia: Vladimir Turturica.
Coregrafia: Ioana Marchidan.
Într-o lume care te obligă la tot pasul să fii puternic, să faci faţă, să nu te opreşti, să fii vulnerabil devine o problemă, o tară. Spectacolul Cea mai puternică nu vorbeşte despre putere, ci dimpotrivă despre forţa vulnerabilităţii.
Un fapt de viaţă banal, cotidian, pe care îl întâlnim la tot pasul, pe care l-am trăit sau nu într-o formă sau alta, o ştire de ziar. În lupta pentru a fi iubite, strivind chiar iubirea, două femei, deloc întâmplător, se opresc din drumul lor obişnuit, pentru că nu mai înteleg cât de departe poţi merge în numele iubirii, unde apare singurătatea, unde pleacă atunci când pleacă celălalt. Două femei iubesc acelaşi bărbat în seara de Crăciun.
Cea mai puternică e un spectacol despre tăcere şi despre toate lucrurile pe care nu putem şi nu ştim să le spunem, cu toate vorbele din lume. E un spectacol întru adevăr, despre frumuseţea pură, netrucată. Într-un an în care s-a vorbit mult despre feminism, acest spectacol este dedicat bărbaţilor.
Antoaneta Cojocaru
”Un scriitor este doar un referent a ceea ce a trăit”, scria August Strindberg (1849-1912), cel mai mare autor dramatic al Suediei. A fost scriitor, om de teatru (autor dramatic, teoretician, regizor, scenograf), artist vizual (pictor, fotograf), om de știință de ocazie (inventator și alchimist), jurnalist și antropolog. Ediția Națională Suedeză a operelor complete ale lui Strindberg cuprinde nu mai puțin de 72 de volume.
La sfârșitul anului 1888, Strindberg se afla în continuare cu familia la Paris și terminase de scris cartea autobiografică ”Pledoaria unui nebun”, un studiu asupra infidelității soției sale, actrița Siri von Essen. Cu această ocazie își adusese aminte de prietena lui Siri, Helga Frankenfeldt, actriță la două teatre mari din Stockholm și vecină cu familia Strindberg la reședința de vară. Helga era îndrăgostită de Strindberg, numai că Siri a fost cea mai puternică, la fel cum a fost și în relația cu prietena sa Ina Forstén-Lange și cu slujnica de la castelul Skovlyst din Danemarca, unde familia petrecuse un timp. Și cu actrița daneză Nathalia Larsen, care tocmai când a fost scrisă piesa îl curta intens pe Strindberg. Teatrul Libre din Paris tocmai lansase un nou format de piesă de 15 minute într-un act, quart d’heure, format care se potrivea de minune cu situația lui Strindberg de la acea dată: de multe ori, turneele erau plătite chiar de autor, iar transportul distribuțiilor mari și decorurilor și costumelor voluminoase erau destul de scumpe pentru Strindberg.
Așa a apărut piesa Cea mai puternică, o piesă autobiografică. Strindberg nu dă nume personajelor sale, sunt Doamna X și Domnișoara Y, anonime la fel ca descrierile cazurilor medicilor psihiatri cu care fusese contact în Elveția.
Rolul Doamnei X este inspirat și scris pentru Siri von Essen – are trei copii, două fetițe și un băiat, un soț care se plânge tot timpul de cafeaua proastă și curentul care vine dinspre podea, cu picioare mici, înconjurat de femei care cred că el are ceva de spus privitor la contractele teatrului. Pe de altă parte, este posibil ca rolul Domnișoarei Y să fi fost scris pentru Siri: un rol fără partitură vocală, pe care Siri l-ar fi putut interpreta pe orice scenă europeană.
Premiera mondială a avut loc pe 9 martie 1889 la Dagmarteatret din Copenhaga, cu Siri von Essen în rolul Doamnei X.
Carmen Vioreanu