LACUL LEBEDELOR, spectacol, miercuri, 1 februarie 2017, de la ora 18:30, la Opera Nationala Bucuresti.
Balet în patru acte (două părți) de Piotr Ilici Ceaikovski.
Libretul, regia şi coregrafia: Gheorghe Iancu (după Marius Petipa şi Lev Ivanov).
Data premierei mondiale: 27 ianuarie 1895, Teatrul Mariinsky, Sankt Petersburg.
Data premierei montării actuale la Opera Naţională Bucureşti: 19 aprilie 2008, reluare 21 iunie 2013.
Durata: 19.00 – 22.00 (o pauză).
Dirijor: Iurie Florea.
Scenografia: Luisa Spinatelli.
Lighting design: Cornel Vladu.
Asistent de scenografie: Andreea Koch.
Asistent de coregrafie: Roxana Popescu.
Distribuția din 1 februarie 2017
Odette/Odile: Rin Okuno
Siegfried: Robert Enache
Regina: Cristina Dijmaru
Deirfgeis: Bogdan Cănilă
Beno: Ionuţ Diniţă
Prietenii lui Beno: Ryou Takaya, Andra Ionete, Lorena Negrea
Patru lebede mari: Akane Ichii, Gabriela Popovici, Eliza Maxim, Bianca Stoicheciu
Patru lebede mici: Ada Gonzalez, Kana Arai, Diana Gal, Remi Tomioka
Mireasă ceardaș: Akane Ichii
Mireasă dans spaniol: Bianca Stoicheciu
Mireasă dans spaniol: Ada Gonzalez
Mireasă mazurka: Greta Niță
și Ansamblul de Balet al Operei Naționale București
Gheorghe Iancu – coregraf
La o reluare, după atâta timp, a unui spectacol, aș spune că avem o premieră. Compania de balet nu mai este aceeași de la premiera din 2008 pentru că au trecut câteva stagiuni și deja nu mai sunt aceiași dansatori. Am luat-o aproape de la capăt. Din fericire, o parte din dansatori au participat la cealaltă premieră, dar avem 80% din companie complet nouă. Oricum, cei care au fost implicați în această minunată aventură de la început au crescut psihic, artistic și fizic. Câțiva dintre ei au avut șansa să aibă această scurtătură și, la 18 ani, să debuteze în spectacol (de exemplu prim-balerina Cristina Dijmaru și partenerul ei, Valentin Stoica).
Iurie Florea – dirijor
Când se vorbește despre balet, în mintea oricărui iubitor de artă apare gândul reflex la muzica și imaginile din „Lacul lebedelor”. Simbol al baletului rus, această capodoperă a devenit, în timp, și o veritabilă emblemă a dansului clasic universal. Orice companie importantă are inclusă în repertoriu această genială creație. Ceea ce mă satisface în mod deosebit la noua montare este că, prin comparație cu alte producții, aici sunt interpretate mai multe pagini din partitura lui Ceaikovski. În același timp, sper că acest spectacol va descoperi nume noi care, preluând ștafeta de la vechea generație de balerini, vor deveni curând vedete ale artei coregrafice.
Feminitate ideală și sacrificiu tragic
Cea mai cunoscută dintre lucrările de balet ale lui Ceaikovski, „Lacul lebedelor” a fost compusă între 1875 și 1876 la cererea dramaturgului Vladimir Petrovich Begichev, care i-a plătit, se pare, compozitorului 800 de ruble. Baletul, ce spune povestea tristă a lui Odette – prințesa transformată în lebădă printr-un blestem vrăjitoresc – a avut ca punct de plecare, după cum reiese din teoriile contradictorii ale criticii, mai multe surse: povestea autorului german Johann Karl August Musäus, „Der geraubte Schleier”; basmul rusesc „Rața albă”; viața tragică a regelui bavarez Ludovic al II-lea care a murit în condiții misterioase în apropierea lacului Starnberg. Alte voci susțin chiar că un fragment din biografia compozitorului – moartea mamei lui pe când acesta era foarte tânăr – ar fi stat de asemenea la baza acestui balet ale cărui idei centrale sunt feminitatea ideală și sacrificiul tragic.
Ca și alte lucrări ale lui Ceaikovski, așa cum este „Spărgătorul de nuci”, spre exemplu, „Lacul lebedelor” – a cărui premieră a avut loc în 1877, la Teatrul Balșoi, din Moscova – nu a avut un succes imediat. Este știut faptul că muzica a fost mult prea dificil de interpretat pentru dansatori, iar coregrafia, semnată de Julius Reisinger, a fost considerată neinspirată. Abia după moartea compozitorului, în 1895, „Lacul Lebedelor” avea să fie prezentat într-o coregrafie de neuitat, semnată de Marius Petipa și Lev Ivanov, coregrafie ce stă și astăzi la baza majorității punerilor în scenă ale baletului (la Teatrul Mariinsky, Sankt Petersburg).