O cheama Sandra si are vreo 10 ani experienta la scos tricourile de pe barbati. Pur si simplu se urca pe scena, ii pune la pogo si dupa ce-i transpira bine ii roaga sa se dezbrace la bustul gol, sa se racoreasca putin, si sa-i dea motive sa viseze frumos noaptea.
E blonda, arata super-fit, si are o voce fantastica.
Dupa 4 ani de la despartirea de Henning Rumenapp (chitara), Dennis Poschwatta (percutie) si Stefan Ude (bass) a revenit la sentimente mai bune, si, cu bateriile incarcate s-a intors pe scena in formula care-a consacrat-o: GUANO APES.
Daca anul asta a pasit timidutz pe scenele diverselor festivaluri de rock si n-a avut parte de cele mai infocate aplauze, la Bucuresti, pe 5 septembrie, a fost la inaltime si i-a determinat pe colegii ei sa dea din fund, iar pe cei din public sa sara cat i-au tinut picioarele.
“You can’t stop me” a fost prima piesa din concertul trupei de nu-metal Guano Apes care-a inceput la 21:30, sambata, in Parcul Izvor, dupa care Sandra Nasic a salutat publicul din Bucuresti, caruia i-a multumit mai tarziu pentru prezenta si atitudine cu “You’re a fuckin’ great audience”.
N-a fost tipa din multimea prezenta care sa nu spuna ca Sandra asta e marfa rau, canta de rupe si se misca bestial.
Iar cei care n-au renuntat la tricouri cand solista de la Guano Apes le-a cerut asta catre finalul concertului (“I wanna see all you guys naked. Give me some sweet dreams”), n-au stat sictiriti, ba chiar s-au ales cu febra musculara la gat de atata dat din cap…
“Ne vedem la anul”, a incheiat vocalista de origine croata (dupa “Money and milk”, Quietly”, “Open your eyes”, “No speech”, Pretty in scarlet”, “Never born”, Hives song”, “Stay”, “Scratch the Pitch”, “Plastic Mouth”, “Underwear”, Break the line”, “Sorry”, “Dick”, Big in Japan si bis-ul mult aclamat cu “We use the pain”, “All I wanna do” culminand cu “Lords of the Boards”) invitand publicul sa “stea la poza”.
Guano Apes au dovedit ca sunt in stare sa faca show, ca suna aprig de tot live, ca stiu sa se bucure de muzica si sa-i faca si pe altii sa simta chestia asta.
Chiar daca Parcul Izvor nu e cea mai ok locatie pentru concerte, cu tot praful infect care te impiedica sa respiri ca lumea si spatiul ala aiurea folosit, cu toaletele postate intr-un singur loc, la iesire, si cu publicul eterogen in cazul manifestarilor cu intrare libera (si nu numai – vezi concertul Madonnei), la Guano Apes a fost chiar bine, si asta e numai meritul lor.
Sper ca anul viitor sa revina la Bucuresti, intr-o locatie mai cool, unde, preferabil, gastile de baieti peste 1,90 m care se specializeaza in aruncarea gagicilor tripate sa nu se posteze in fata grupurilor de fete sub 1,60m si sa realizeze ca vad scena si din spatele lor.
Am cautat sa ma exprim elegant la adresa publicului prezent, din care n-au lipsit burtosii si speed-erii de serviciu sositi pentru “un pogo cinstit”, taranii campioni la impins, dat din coate si scuipat seminte, pentru ca, pana la urma, a fost un concert deschis tuturor, si inca unul care a meritat din plin chiuituri si aplauze.