La inceputul anului 2008 nea Ion locuia inca pe o saltea paradita langa ghena unui bloc de prin zona Mosilor. Isi castiga painea facand diverse servicii locatarilor si isi petrecea timpul decupand diverse chestii din reviste, discutand cu femeia de serviciu si, uneori, filosofand sau depand amintiri, insotit de-o sticla de alcool ieftin. In mizeria lui "un galerist si-a gasit Graalul". Adica o multime de colaje (pe care batranul le realizase, decupand reviste, in mare parte pana prin ’92) dintre care cel putin vreo 10 l-ar fi facut pe Andy Warhol sa-si scoata palaria in fata lui.
De Warhol a auzit prima data de la Dan Popescu, proprietarul galeriei H’art, cu care-a facut cunostita dupa ce prietenul acestuia, artistul Ovidiu Fenes, il descoperise intamplator.
La finalul anului 2009, nea Ion a ajuns un artist bine cotat. Insa unul care nu-si uita radacinile si isi mai face din cand in cand vreme sa-si viziteze fostii vecini. Semneaza rabdator autografe cu “Ion B.”, este eroul unui documentar emotionant si are pagina de Facebook.
“Multumesc ca ati venit la filmul meu” – acestea au fost primele vorbe adresate de Ion Barladeanu publicului prezent la Elvira Popescu la finalul premierei oficiale a filmului “Lumea vazuta de Ion B.” realizat de Alexander Nanau. Pentru ca e personajul principal al filmului despre el si filmele lui (cum isi numeste colajele). Si se bucura modest de celebritate, dar mai ales de felul in care i s-a schimbat viata la 63 de ani, cand a ajuns "din cersetor, print" (dupa cum declara intr-un interviu pentru EvZ)
Acum face pop-art in toata regula si cu acte in regula. Inainte, a facut tot felul de munci pe care multi le considera injositoare. Arta lui s-a nascut in lumea si in munca de jos. Arta lui s-a creat la ghena si-a ajuns in marile expozitii ale lumii.
Nu se sfieste sa arate lumii adevarul despre originile sale si-a ajuns sa vorbeasca deschis despre sine, despre trecutul si prezentul sau.
Drumul lui nea Ion la Ion B. si lumea lui colorata fac subiectul unui documentar pe care ar trebui sa-l vada cat mai multa lume.
Nu pentru ca ar fi vreo bucata memorabila de cinema, ci pentru ca este una empatica, o pelicula-colaj, care reuseste sa povesteasca intr-un mod aparte, in 60 de minute, destinul unui barbat dintr-o comuna din Vaslui, trecut prin experienta inchisorii, pornit impotriva comunistilor, stabilit intr-un Bucuresti mizer, fara familie, alaturi de reviste si carti aruncate, alinat de bautura, si uneori de pisica maidaneza pe nume Tigruta. Un tip al carui talent extraordinar, descoperit de cine trebuie, i-a adus la batranete un sens in viata, prietenie, si un strop de multumire sufleteasca.
Faceti cunostinta pe 17 decembrie, de la ora 20.10 prin intermediul HBO & Alexander Nanau cu Ion Barladeanu si cu galeristul Dan Popescu, cel caruia-i datoreaza calatoria catre galeriile lumii si catre o viata total diferita.
Vizitati lumea plina de culoare a lui Ion. B. ori de cate ori aveti ocazia.
Pentru inceput, accesati pagina filmului , cautati-l pe Facebook, admirati-i lucrarile, si, daca aveti dare de mana, nu ezitati sa achizitionati cateva. Pentru ca merita.
P.S.
Am auzit un personaj spunand ca n-ar cumpara lipiturile unui “mos badaran”. Ei bine, spre deosebire de personajul cu pricina, mosul asta fumator a citit cateva carti, face arta, apreciaza jazzul, nu asculta manele, e receptiv la nou si reuseste ceva ce pentru multi de varsta lui pare imposibil si anume sa invete si sa creeze.
Ar fi timpul sa se lase la o parte prejudecatile, cel putin in ce priveste artistii talentati, dar fara vreun background cultural extraordinar. Un punct de pornire ar fi chiar documentarul regizat de Alexander Nanau, excelent imbracat muzical de Dan Parvu, si produs de HBO Romania.