De Citit : Editoriale

Vrabia la spriț visează

| 21 aprilie

Sunt fericit. Da. M-am trezit destul de devreme, pe la opt. Am avut un sentiment ciudat privind-o pe nevasta-mea. M-am surprins fiindu-mi mila de ea. Eu acum sunt deputat si ea, saraca, se simte probabil neimplinita, inferioara. La Palatul Parlamentului am intrebat unde stam, la doamna de la intrare. Eram multi, majoritatea necunoscuti.
M-am imprietenit imediat cu un smecher din Mehedinti si alti doi super-baieti de prin Moldova, psd-isti. Am decis sa chiulim prima ora. Am fost la prezenta, la imn (Stefan, unul dintre psd-isti, isi tinea mana la piept la misto, a fost caterinca rau) si am tulit-o la bufet. Am ramas traznit cand am vazut preturile. Frate, acum ii inteleg! 2 lei o cafea, 4 lei ciorba de burta! Si noi dam 8 lei pe ea plus smantana si paine, jos, la Sercom. Un coleg a scos pe sustache o palinca la jumate. Buna. Am plecat spre sala mare, ne-am oprit putin pe hol, ne-am uitat la niste copii care venisera cu colindul.
Pe drum a venit domnu’ Zgonea, agitat, Ciolos isi daduse demisia. Cica il injurase Johannis de doua ori. Ce papagal. Il beleam, putea sa fie si Papa. Dau sa intru-n sala. Vine o ziarista obraznica si ma intreaba cate amendamente se pot face la o lege, la oha. Il inteleg pe Base, imi venea sa-i bag telefonul in ochi. Am naucit-o: „O lege trebuie amendata in masura in care ea nu mai corespunde mediului social”. Nu ma laud, dar am vorba la mine. N-am mai stat mult. Am plecat cu masina mea, ale lor sunt varza. Ciudat, pe strada priveam oamenii. Sentiment aiurea: ma vedeau dar nu stiau cine sunt. Imi venea sa rad, nu de rautate, ci de penibilul situatiei. O sa ma cunoasca…  Din fericire a fost doar vis. Pardon. Coșmar. Să fie la ei acasă.