De Citit : Editoriale

Schimbarea

| 16 April

Numai o vaca putea iubi asa…
Sanda nu-si mai vazuse barbatul niciodata asa. Avea fata buhaita, buzele uscate si crapate, iar ochii ii pareau intrati in putrefactie. Isi tinea capul intre palme, avea coatele sprijinite de masa, iar privirea ii batea undeva deasupra dulapului cu farfurii. Ce ai de gand? Ce naiba… Asta e, nu esti nici primul nici ultimul dat afara… Ne descurcam noi. Ajunge, ai fumat enorm, te imbolnavesti. Liviule, gata, nu-i un capat de tara, sigur gasim ceva… Dar Liviu nici macar nu misca. Statea teapan, de parca ar fi fost lovit de apoplexie. Sanda l-a mangaiat pe cap. Degeaba. Asa ca n-a insistat. De fapt, nici ea nu credea ce-i spunea. Liviu al ei era un bou. Unul fara coarne, fiindca nu-l inselase niciodata. Si de cate ori n-ar fi putut sa o faca… Si cate motive n-ar fi avut… Dar intotdeauna un muget venea dinauntrul ei si o determina sa spuna nu. Nuuuuuuuu! Era un muget de vaca. Numai o vaca putea iubi asa pe unul care nu stia nimic, care avea doua maini stangi si care era un cacacios. Sanda a iesit din casa brusc si a trantit usa. Liviu nu s-a clintit. Cand ea s-a intors, era exact in aceeasi pozitie. Te imbraci cu asta si mergem in oras. Te rog! Barbatul si-a luat o mana de la falca si s-a uitat. Apoi si-a pus-o la loc. Liviu, daca nu te imbraci acum si nu iesi acum cu mine in oras, te las. Jur! Liviu a intors capul spre ea, a clipit, s-a ridicat incet, a intrat in baie, s-a spalat pe fata, s-a intors in bucatarie, s-a imbracat, s-a incaltat, s-a uitat in oglinda lipita pe usa de la intrare, a deschis usa, Sanda a iesit prima, iar el a urmat-o. Au mers pe centru tinandu-se de mana. Lumea zambea si intorcea capul dupa ei. Pareau doi oameni fericiti. Obositi, dar fericiti. Liviu s-a privit si s-a trezit zambind. Si-a strans de mana sotia. Era prima data in viata lui cand purta un costum roz, care ii venea ca turnat.